Numele lui Amedeo Modigliani este asociat cu suferinta si sensibilitatea artistica. Acest pictor care a murit la doar 35 de ani nu a avut parte decat de o singura expozitie personala. Era 3 decembrie 1917 (anul in care incepe sa se dedice obsesiv nudului feminin) cand, cu ajutorul negustoresei de arta Berthe Weille (care a reusit sa vanda primele lucrari ale lui Picasso si Matisse) deschide o expozitie personala la Paris. Din pacate, seful politiei considera ca are de-a face cu "obscenitati" si dupa cateva ore expozitia este inchisa… A fost o lovitura dureroasa pentru artistul de 31 de ani a carui stare de sanatate se va inrautati din ce in ce mai mult.
De altfel, primele informatii pe care le primim atunci cand lecturam biografia lui Modigliani (1884, Livorno, Italia – 1920) sunt despre sanatatea subreda (inca din copilarie) si saracie. Venirea lui pe lume, intr-o familie care trecea prin criza falimentului, a usurat oarecum lucrurile, deoarece o lege interzicea vanzarea bunurilor din casa in caz ca femeia este gravida… Dar boala (in special cea de plamani) il tine si departe de scoala, asa ca mama sa se ocupa de el pana la zece ani… Se pare ca, din declaratiile mamei (Eugénie Garcin), pasiunea pentru desen a inmugurit in lungile sederi in pat ale adolescentului. El si-a descoperit un talent nativ care oricum ar fi iesit la iveala.
Ajuns la Paris, in inima boemei (cladirea "Vaporul spalatorie" care adapostea artistii nevoiasi), face cunostinta cu numerosi artisti ai avangardei (Picasso, Diego Rivera etc.), dar, spre uimirea unor critici de arta, nu se alatura nici unui curent care era la moda atunci – primii ani ai secolului XX. Din 1909, cu ajutorul lui Constantin Brancusi, isi gaseste o alta locuinta unde incepe sa sculpteze. Devine o pasiune lucrul in trei dimensiuni, numai ca sanatatea precara nu-l lasa. Efortul de a prelucra materiale dure il extenueaza. Se intoarce la Livorno pentru a se reface si apoi revine la Paris.
Avea treizeci de ani cand a cunoscut prima mare iubire. Cel putin asa i s-a parut a fi poetesa engleza Beatrice Hastings. Dar cei doi se despart amical dupa doi ani (1916) si soarta i-o va scoate in cale pe Jeanne Hébuterne care studia pictura si era cu paisprezece ani mai tanara. A fost o iubire la prima vedere si cei doi au ramas impreuna pana la sfarsitul vietii lor. Caci Jeanne s-a sinucis (aruncandu-se de la etajul cinci, gravida in luna a opta) la o zi dupa moartea iubitului ei. Din pacate, viziunile conservatoare ale parintilor ei au privat cuplul de o viata linistita (ea romano-catolica, el evreu). Cu toate acestea, in cele din urma si Jeanne a ajuns la cimitirul Pčre Lachaise, langa iubitul ei. Fiica lor Giovanna (1918-1984) a fost adoptata de o sora a lui Modigliani. Ea a scris o carte intitulata "Modigliani, om si mit" (1958).
Portretul si nudul feminin au fost temele preferate ale suferindului artist. El a si urmat Scoala Libera de Nuduri din Florenta (1902). Cele mai multe lucrari, in culori calde si profunde, o au in prim-plan pe iubita vietii sale, Jeanne… Din pacate, acest ultrasensibil pictor a avut mereu indoieli asupra propriilor opere si, poate de aceea, a devenit un pasionat consumator de droguri si alcool. Stia cat de fragila ii este sanatatea si cu toate acestea s-a comportat ca si cum a sfidat mereu moartea. A avut funeralii cu o mare adunare de oameni. O singura piatra tombala ne aduce aminte de cei doi.
PAUL IOAN
Comentarii