Nonconformismul marelui artist englez William Blake, pe alocuri discutabil, pe alocuri profetic si entuziasmant, uimeste si acum lumea intelectuala anglo-saxona, care cauta modele si idei in opera sa. Si asta cu scopul (declarat raspicat) de a sensibiliza rigiditatea moralitatii contemporane. Culmea, in filosofia si poezia unui artist care a trait in epoca napoleoniana se pot regasi concepte pe care astazi le afisam la loc de cinste.
William Blake s-a nascut la Londra, in 1757, si a trait in acel oras toata viata (cu scurte perioade de vizite in districtul West Sussex). Parintii sai erau crestini dar separati de Biserica anglicana („english dissenters”, adepti ai sloganului „no bishop, no king” – fara episcop si fara rege – lansat de Iacob I al Scotiei si adoptat de Cromwell). Aceasta libertate de gandire a fost preluata si de William Blake, cu toate ca intreaga viata a fost un cititor foarte atent al Bibliei, si chiar un exeget al ei. Si-a descoperit repede talentul la desen si a studiat pe cont propriu, in special arta greaca antica. In 1779 intra la Academia Regala de Arte Frumoase.
Comportamentul de „rebel fara vindecare” s-a manifestat inca din acea perioada, cand spiritul academic si ideile considerate invechite l-au adus foarte lesne in conflict cu liderul institutiei. Blake devenise un adversar al lui Rubens (”cam rutinat si nefasonat”) si un adept al lui Michelangelo („distinctie, cautator al adevarului si frumusetii”)… Un asemenea tinar care dovedea mai multa maturitate decat profesorii sai incepe sa-si arate public ciudateniile asupra unui aspect sensibil al epocii: relatiile amoroase. Dupa ce o femeie din categoria sa il refuzase, Blake pare sa se razbune pe soarta si face un gest care i-a uimit profund pe parintii sai. El s-a casatorit cu o fata analfabeta, pe nume Catherine Boucher, careia i-a spus de ce se insoara cu ea in modul urmator: „Draga mea, mi-e mila de tine, deci te iubesc!” Elocvent pentru modul cum vedea el mariajul a fost faptul ca mireasa a semnat in „cartea casatoriilor” de la biserica St. Mary Battersea cu „X”. Semnul iliteratilor nu l-a jenat deloc pe sot, caci Blake s-a apucat imediat s-o invete sa citeasca si sa scrie. Primele ei lecturi au fost, desigur, poemele lui de dragoste.
William Blake si-a creat prin conceptiile sale despre religie si libertatea de gandire o noua mitologie, inspirata atat din mitologia greaca, cat si din mitologia popoarelor nordice. Pe de alta parte, una dintre cele mai spectaculoase concepte dezvoltate de Blake se poate numi astazi „Libertatea Iubirii”. Practic, el nu voia neaparat o multitudine de parteneri de amor, ci o libertate in ceea ce priveste reactiile indragostitilor. Pentru Blake, gelozia era un pacat, iar institutia casatoriei era considerata o „prostitutie legala”. Libertatea amoroasa vazuta de el atingea toate orientarile sexuale si era de acord cu adulterul ca libertate consimtita de ambii parteneri, ca si avortul… In consecinta, impotriva religiei el a scris si mai multe „Proverbe din Infern”, precum: „Caramizile inchisorilor sunt Legea, Bordelul si Religia”.
Ca profet, Blake a scris mai multe texte dintre care se remarca „Casatoria Cerului cu Iadul”, in care prevede numeroase pedepse venite din cer daca „fantezia oamenilor nu va fi libera si ei nu vor crea o lume a viselor implinite”…
PAUL IOAN
Comentarii