Orice iubitor al Renasterii este atras de marele triunghi de genii Leonardo, Michelangelo, Raphael. Acesta din urma, un titan al Renasterii culminante, a trait numai treizeci si sapte de ani, dar vasta sa opera ne duce cu gandul la un pictor care a trait pana la senectute. Maturitatea si personalitatea inconfundabile au fost atributele esentiale ale acestui "Mozart al picturilor cu teme religioase". Opera lui Raphael, indelung studiata mai ales dupa secolul al XIX-lea, se poate incadra foarte precis intre urmatoarele "granite": la 18 ani finaliza "Invierea lui Christ", iar la 37 de ani termina ultima sa panza, "Portret de tanara femeie" (sau "Brutarita"), capodopera dedicata amantei sale Margherita Luti.
Prima Fecioara cu Pruncul realizata a fost "Madonna Solly", finalizata la 21 de ani. Aceste repere ne indica faptul ca, in ciuda tineretii sale, Raphael a fost un personaj profund preocupat de menirea sa de a raspunde la toate comenzile clericilor si nobililor. Istoricii consemneaza ca, si in cazul sau, au existat lucrari doar proiectate de el si finalizate de elevii sai, fapt care se observa in calitatea finala a picturii.
Dupa o stralucita perioada florentina, Raphael este chemat la Roma in 1508, la douazeci si cinci de ani, pentru a intra sub comanda papei Iulius al II-lea. Venirea maestrului din Urbino la Palatul apostolic Vatican s-a datorat unei rude apropiate, Donato Bramante, marele arhitect al Basilicii Sf. Petru. Incepea marea aventura artistica a pictorului de Madonne, prin care a realizat celebrele fresce care impodobesc "Apartamentele papale". Principala incapere unde maestrul si-a demonstrat genialitatea compozitiilor de mari dimensiuni si cu multiple personaje a fost Stanza della Segnatura. Aici recunoastem imediat una dintre capodoperele emblematice ale lui Raphael, si anume "Scoala din Atena", o fresca de 500 cm x 770 cm. Aceasta lucrare exceptionala i-a pus la treaba pe criticii de arta, care s-au ambitionat sa identifice cel putin 25 de personaje din intreg ansamblul. Astfel, istoricul Luitpold Dussler i-a identificat pe Platon, Aristotel, Socrate, Pitagora, Diogene etc., etc., dar si pe insusi Raphael.
O alta fresca de mare amploare dramatica este "Batalia de la Ostia" (care se afla in Camera Incendiului din Borgo), in care autorul combina in mod magistral doua planuri de confruntari: cel departat (plan inalt) este o batalie navala, iar in plan apropiat este luarea de ostatici de catre armatele papei Leo al IV-lea (batalia a avut loc in anul 849, intre crestini si sarazini).
Inca de la prima sa Fecioara cu Pruncul, "Madonna Solly", Raphael da tonul faimosului sau ciclu de portrete dedicate Mamei lui Iisus, in care angelicul Prunc are intotdeauna forme plinute, iar chipul Fecioarei exprima piosenie si devotament netarmurit. Dar maestrul introduce cateva elemente de personalizare a portretelor sale, printre care o carticica (in mana Madonnei) si un sticlete (pasare mica, viu colorata) in mana Pruncului. Criticii sustin ca sticletele (il cardellino) este simbolul spinilor de pe coroana pe care o va purta pe Drumul Calvarului. Un alt element renascentist remarcabil este asocierea micului Iisus cu varul sau, viitorul Ioan Botezatorul, fapt care anticipeaza evenimentele exceptionale de la Botezul in apele Iordanului… Din pacate, Raphael este uneori trecut in umbra lui Michelangelo, cand vine vorba despre frescele de la Vatican.
PAUL IOAN
Comentarii