Inaltata pe strada cu acelasi nume, devenita celebra datorita unei nuvele a lui Mircea Eliade, Biserica Mântuleasa este unul dintre cele mai vechi asezaminte din capitala tarii noastre. Construita in stil brâncovenesc, are hramurile „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” si „Sfântul Ierarh Nicolae”. Foarte aproape se afla alte doua biserici vestite: Biserica Armeneasca si Biserica Coltea, precum si Spitalul Caritas, din Strada Plantelor, unde s-a stins din viata Mihai Eminescu.
Numele Bisericii Mântuleasa se trage de la un negustor instarit si cu dragoste de Dumnezeu – jupân Manta, care isi avea terenurile in zona pe vremea domnitorului Grigore Ghica. Locasul a fost ctitorit de sotia si sora lui, Maria si Stanca in septembrie 1734. Este construita in forma de cruce cu Altar, naos unit cu pronaosul si altar, pridvor deschis cu arcade, sustinut de patru coloane. Deasupra zidului care desparte pronaosul de pridvor se inalta turla, care serveste drept clopotnita. Turla are forma poligonala, este luminata de ferestre prelungi si asezata pe un soclu de forma patrata.
Biserica, asemanatoare cu „Stavropoleos”, „Sfântul Elefterie-Vechi” si „Sfântul Stefan”, prezinta câteva particularitati iconografice. Astfel in marea scena a Judecatii de Apoi, Mântuitorul apare la dreapta „bunului tâlhar” in Paradis, in planul al doilea, in spatele patriarhilor Avram, Iacov si Isaac. In pridvor poate fi remarcata o hora de doamne si domnite, element rar intâlnit in pictura bisericeasca, admirat de Nicolae Iorga.
Intre 1924-1930, biserica a suferit serioase reparatii si restaurari, prilej cu care a fost readusa la forma initiala, inlaturându-se elementele adaugate de-a lungul anilor, adaugari facute cu bune intentii, dar alterând frumusetea monumentului. Lucrarile au fost coordonate de arhitectul N. Popescu-Zana si pictorul Paul Molda.
Biserica a fost pictata in fresca de stil bizantin la inceputul secolului al XVIII-lea de zugravii Ioan si Bratu. Lucrarea a fost scoasa la lumina prin spalarea facuta in 1925 si reprezinta scene religioase pline de semnificatii. Din pictura exterioara s-au pastrat motivele florale, de pe coloanele pridvorului arhivoltele, brâiele si cele trei ocnite de pe peretele vestic reprezentând icoanele de hram.
La inceputurile ei, biserica avusese si un cimitir, dovada fiind cele câteva pietre funerare cu inscriptii, gasite in partea de rasarit a curtii. Interesanta este povestea clopotului bisericii. A fost turnat din otelul (respectiv armele) capturat de armata româna in Primul Razboi Mondial, in luptele cu ungurii, la Tisa, in 1919. In 2005 biserica, declarata monument istoric, a fost supusa unor lucrari de restaurare si mai ales de consolidare, pentru a indeparta urmele trecerii timpului si curemurelor care s-au abatut asupra ei.
IRINA STOICA
Comentarii