Aflata in centrul municipiului Ploiesti, biserica Sfântul Gheorghe-Vechi este considerata una dintre cele mai frumoase din oras. Nu se cunoaste anul exact al ridicarii ei, dar un document din 1843 mentioneaza ca exista in anul 1753. A fost construita in secolul al XVIII-lea, ctitorul ei fiind negustorul Gheorghe Tudor-Simigiu. Locasul din caramida a primit hramul pe care l-a pastrat pâna in zilele noastre si acestuia i s-a adaugat hramul Tuturor Sfintilor. Biserica a devenit neincapatoare pentru multimea credinciosilor si de aceea intre 1830-1832 a fost construita o alta, tot din caramida.
Noua constructie era in forma de cruce si avea trei turle pe acoperis, una mai mare, din lemn, si doua mai mici. Dupa 30 de ani, Hagi Nita Pitis si Nita Lazarescu, doi negustori brasoveni, sustin toate cheltuielile primelor restaurari si daruiesc locasului doua sfesnice de alama si un policandru. In 1887, primaria orasului, care datora bisericii o suma de bani, efectueaza alte lucrari de restaurare, montând pardoseala de piatra si modificând altarul, ceea ce a impus si renuntarea la rândul de flori sculptate din catapeteasma.
Intre 1939-1942 au fost facute alte serioase lucrari de reparatii si consolidare, supravegheate de Comisia Monumentelor Istorice, si cu acest prilej biserica a capatat un nou aspect. A fost mentinuta temelia, dar vechile ziduri au fost darâmate pâna la ferestre. Constructia inaltata deasupra are un aspect sobru, in zilele noastre având o singura turla deasupra naosului, asezata pe un soclu patrat. A fost facuta o noua instalatie electrica, s-a pus incalzire centrala, au fost realizate stranele din stejar sculptat si noua pardoseala din placi de mozaic alb.
La cutremurul din 1940 turla si pridvorul s-au prabusit si biserica a fost din noua reparata. In timpul bombardamentelor insa, o bomba a distrus mare parte din monumentul refacut ulterior de Consiliul parohial, preotii si credinciosii de aici si resfintit in 1946. In biserica se intra printr-un pridvor sprijinit de trei arcade trilobate, iar exteriorul simplu este zugravit in alb si perforat de ferestre.
Pronaosul alungit este impartit in doua de un perete sprijinit pe stâlpi de lemn sculptati. La nivelul corului exista o balustrada de lemn, de asemenea sculptata cu motive populare, amanunt specific pentru arhitectura româneasca. Datorita acestor elemente si picturii deosebit de sugestive, biserica a fost inclusa pe lista monumentelor istorice.
In ceea ce priveste pictura nu i se cunoaste nici ei primul autor. Se stie ca a fost refacuta in 1875, dar aceasta a fost inlaturata cu ocazia reparatiilor din 1939-1942. Lucrarea de acum, in stil neobizantin, in tehnica fresca, a fost executata intre 1969-1971 de Nicolae Stoica. Biserica se mândreste cu catapeteasma de mare frumusete, executata in stil baroc de jupân Chircu, poleita cu aur si restaurata in 1991. Icoanele imparatesti si ale hramului sunt adevarate piese de tezaur.
Biserica mai detine o colectie redusa de icoane din secolul al XIX-lea, un potir de argint si o Evanghelie din 1845, tiparita la Manastirea Neamt, cu o imbracaminte din catifea rosie si paftale aurite. Credinciosii se pot ruga la moastele sfintei Mucenite Filofteia aduse de la Curtea de Arges in 1867, in timpul unei secete. Acestea au fost depuse intr-o racla de argint, frumos impodobita, adaugându-se celorlalte piese ale tezaurului. Lânga biserica se afla un tei batrân de peste 150 de ani, numit de locuitori „Teiul lui Caragiale”.
IRINA STOICA
Comentarii