1. Dupa casatorie, tinerii mai amarasteni care nu-si pot permite escapade extravagante, se multumesc si cu o simpla promenada-de-miere in parcul de distractii.
1. Dupa casatorie, tinerii mai amarasteni care nu-si pot permite escapade extravagante, se multumesc si cu o simpla promenada-de-miere in parcul de distractii. Mai intâi se dau in calusei. Fata are obrajii imbujorati si-si rânjeste dintisorii sidefii la Soare. Tânarul isi largeste cravata si se descheie la primul nasture de la camasa alba, nitel botita. Sunt tot felul de moduri de a-ti petrece timpul destins la parcul de distractii: tonomate, automate, flipere, masinute, bowling… ma rog, fel de fel. Numai ca si pentru scule trebuie sa ai buzunarul plin de fise. Oricum nu se poate imagina o trecere prin parc fara o vizita la Labirint.2. Tinerii intra veseli, impreuna cu un alt grup care par a se cunoaste, ca isi vorbesc, plasându-si poante unii altora si facând haz. Toata lumea se agita incercând sa gaseasca iesirea. Mare amuzament mare pe seama nelinistitilor impacientati de amploarea constructiei. Râsete. Bancuri. Voiosie. Bataie de joc de cei excesiv de optimisti, care-si inchipuie ca Labirintul este un joc de copii simplu ca bunaziua – drept pentru care se desprind de grup, spre a se desumfla, unii mai repede, altii…3. Labirintul din parcul de distractii este cel mai curios lucru posibil. Privit din afara, eventual urmarindu-i harta (fiindca exista si o astfel de harta a edificiului pusa in vânzare de edili la intrare – din pacate insa hartile sunt tiparite foarte prost si contin o multime de portiuni sterse, abia deslusite, asa incât, daca stai sa compari doua harti, ele apar intotdeauna aproape complet deosebite) – totul pare limitat si strict determinat. Numai ca este suficient sa risti o localizare cât de elementara, presupunând „Uite, semnul asta trebuie sa fie, de fapt, chiar culoarul pe care ne aflam”, pentru ca, incercând sa urmezi sinuosul traseu, sa pricepi doar câtiva pasi, ca ai estimat absolut gresit ecuatia si ca sau harta e proasta (sau, poate, chiar falsificata intentionat) sau tu ai facut localizarea la intâmplare. Fiindca nu ajungi niciodata acolo unde te-ai astepta.
4. Si apoi, mai e o treaba: de la un timp aleile se deschid tot mai adânc, si daca grupul se decide sa se divida, unii luând-o intr-un sens, altii in celalalt, si, in fine, o parte ramânând sa astepte rezultatul investigatiilor, ei bine, grupurile plecate nu mai nimeresc niciodata drumul inapoi, iar cei ramasi, in oricare parte ar lua-o, nu-si mai pot regasi cunoscutii. Locurile si persoanele din Labirint, desi par aceleasi, sau macar foarte asemanatoare, sunt de fiecare data atât de diferite incât numai nebunia ta poate impinge la confuziile astea inadmisibile.5. Mai are Labirintul o viclenie rautacioasa. Iti lasa impresia ca l-ai pacalit, ca i-ai dat de cap, ca ai iesit: spatii largi se deschid inainte dintr-o data, si naivii se reped, aruncându-se in ele ca-ntr-un hau care-i soarbe. Nevinovatii o iau cu hotarâre „spre casa”, si unii chiar „ajung”. Numai ca, in functie directa cu indicele de inteligenta si cu nivelul intelectual al fiecaruia, dupa o vreme au iluminatia: „Prost am fost si m-am luminat, orb am fost si m-am desteptat!”. Fiindca nenumarate sunt capcanele Labirintului.6. Tinerii isi fac si ei ucenicia, ca toti ceilalti ratacitori prin Labirint, si sfârsesc prin a afla, incet-incet, toate farsele cu care-i ispiteste Iluzia, ce se vadeste atât de alunecoasa cunoasterii.7. Auzindu-i mereu, pe cei cu un stagiu mai lung, vorbind despre „ghizi”, incep sa se ia dupa calauze mai mult sau mai putin binevoitoare, care-i indruma pe calea initierii in tainele de nepatruns ale locului. Dupa mai multe experiente, tinerii ajung si ei la maiestria intuirii… când „descurcatorii” doar se lauda a sti ceea ce, de fapt, habar n-au. Unii dintre indrumatorii astia ocazionali se mândresc cu mai multe. Altii cu mai putine. Si atrag dupa sine in sterile munci – in functie de siguranta de sine afisata cu ostentatie – cete mai numeroase sau mai firave de drept-credinciosi intru efemerida victoriei asupra incâlcelii. Insa cum omului i se face lesne lehamite in lipsa probelor materiale – praxisul ramâne pâna la urma moartea
promisiunilor in zadar, oricât de mari ar fi gogoritele infatisate de argumente eternului „mai e nitel” – invataceii incep, de la o vreme, sa solicite tot mai penibil de insistent descurcatorilor – nu cheia „descurcarii” lor, vadit nedescurcata – ci deslusirea sursei-de-pret ce a stat la originea nepatrunsei informatii de baza. Ca, e de la sine inteles ca cine se lauda a sti – si inca a le mai si fi ghid altora – se vede treaba ca a primit sfaturile cuiva mai in masura, sfaturi ce, daca in cazul de fata au ramas fara urmari, se poate banui ca este doar datorita lipsei de experienta, gresitei interpretari, sau proastei organizari a bunelor povete primite. Si cum toti calauzii vorbesc, in acest sens (cu o zgârcenie misterioasa, sau poate invidioasa), de un Mare Ghid carte i-a initiat cândva, persoana care, da, cunoaste – in urma unei vieti intregi de lupta cu Labirintul – o puzderie de tertipuri, de trucuri si taine, si cai, si legi ale locurilor – tinerii se pun cu indârjire pe cautarea acestuia.8. Dupa o urmarire cu peripetii, in care, din aproape in aproape, ii calca pe urme – ratacitii il ajung intr-un târziu, posternându-i-se, ca unuia ce este, solicitându-l cu lacrimi in glas si lumina in ochi, sa-i ajute.9. Insul, care, atât prin tinuta sobra, cât si prin decenta evidenta – se arata , intr-adevar pe masura asteptarilor – le raspunde insa blazat, ca, e adevarat, stie multe „trucuri, si taine, si cai, si poate chiar si legi obiective ale locurilor”, mai multe decât alti ghizi, fiindca si-a irosit intreaga viata, mintea si talpile cautând, numai ca, de fapt, este si el tot atât de incurcat ca si ei de indata ce sta aici, ca proba a necunostintei ori gresitei sale cunoasteri. Prezenta lui aici i se pare dovada vie, certitudinea faptului ca nu stie nici el nimic, sau, ma rog! ca nu stie nici el mare lucru, asa cum nu stiu, pe acelasi rationament, nici ceilalti ce se impauneaza a sti. Ca altfel, evident, n-ar mai bramburi nici unul dintre ei pe-aici, imbatrânind sa-si piarda vremea bâjbâind ca orbii, ci ar fi tulit-o de mult afara, la aer, la lumina, la libertate.10. Explicatia asta pare intr-adevar corecta si fara cusur. Dar tinerii se tin totusi dupa el, lasându-se indrumati de experienta sa bogata, printre nenumaratele tertipuri cu care Labirintul se invârteste in juru-le, pâna se considera, la rându-le, edificati si in masura sa promoveze in rândul descurcatorilor si ghizilor altora. Si poate tocmai de aceea gresesc si persista in greseala cei din Labirint! Poate ca tocmai de acolo se trage neizbânda lor! Ca sfaturile unui ratacit nu te pot ajuta pe tine mai mult decât l-au ajutat pe el, dovada valabilitatii unei adevarate stiinte stând in chiar conditia (nefericita, in cazul de fata) in care, sfetnicul, de asemenea, se zbate.
Schitul Straja
In aceste zile în care retraim cu mintea si cu sufletul înfricosatoarele...
Comentarii