Legenda spune ca in anul 63, al saselea an al domniei imparatului Yongping din dinastia Han de Est (25-250), un fermier-medic numit Pu-Gong, cautand ierburi vindecatoare pe Muntele Emei, a avut o viziune stralucitoare. El l-a vazut pe marele, inteleptul, sfantul Samantabhara aparand in varf. Budismul s-a dezvoltat pe acest loc sacru in timpul domniei imparatului Longan (397-401) din dinastia Jin de Est (317-420) si datorita Maestrului Hui Chi, unul dintre fondatorii sectei Sukhavati. Atunci s-a construit Templul lui Samantabhara, primul templu de pe munte, numit astazi „Templul celor o mie de ani”.
Budismul a atins un adevarat punct culminant in timpul dinastiilor Tong si Song. In jurul anului 980, cel de al cincilea an al domniei imparatului Taiping Xinggno din dinastia Song de Nord (960-1127), suveranul a trimis persoane de incredere sa supravegheze aducerea pe munte a unei statui de bronz de 7,35 metri, reprezentandu-l pe Samantabhara calare pe un elefant alb. Statuia cantareste 62 de tone iar Samantabhara este asezat intr-o floare de lotus, care pare chiar o parte a corpului sau. Statuia este astazi un monument cultural sub protectia statului, Imparatul care a comandat aducerea ei afirma ca statuia nu poate fi plasata in alt loc decat pe munte, acesta fiind locul unde Samantabhara isi tinea lungile prelegeri budiste.
Templul a fost construit intre anii 317-420, s-a numit initial Puxian si a avut de-a lungul secolelor mai multe denumiri, pana in 1601, cand a capatat numele pe care il are astazi. Dealul din spate si Raul Dragonului din fata, frunzisul des, verde in timpul verii si auriu toamna, miresmele esentelor atrag o multime de vizitatori. Un farmec nespus il dau locurilor undele limpezi si concertul broastelor atat de prezente in traditiile chinezesti. Este unul dintre cele 10 locuri sacre, ale muntelui iar comorile expuse inauntru, carti si chiar un dinte al marelui Buddha ii dau un plus de maretie.
In timpul dinastiei Ming (1368-1644) Templul Celor 1000 de ani, din caramida rosie si lipsit de coloane sau ornamente inutile a constituit modelul Templului Maitreya. Pe munte existau 100 de temple si manastiri dar numai 26 au supravietuit pana in zilele noastre. Acestea impreuna cu intregul peisaj: vai, paduri, apa, cerul de deasupra constituie un parc de o frumusete mica.
Muntele Emei contine o mare varietate de plante, multe dintre acestea unice in lume. Padurile acopera peste 87 la suta din suprafata lui iar cele 3200 specii de plante constituie 10 la suta din vegetatia Chinei. 31 de specii sunt protejate prin lege ca si cele 29 specii de animale din cele 2900 de specii. Printre acestea, maimutele muntelui reprezinta o adevarata atractie pentru toti cei care ajung aici. De asemenea, geologii manifesta un mare interes pentru zona, datorita varietatii rocilor si sistemului de pesteri de aici. Muntele Emei poate fi privit astfel ca o gradina botanica naturala, o imparatie a animalelor, un muzeu geologic si un loc incarcat de traditii unde istoria si traditiile religioase pasesc umar la umar. In plus, cantecele si dansurile populare ale locuitorilor, aceleasi de sute si sute de ani ii dau o frumusete aparte, completand in mod fericit farmecul cascadelor repezi si aleilor de azalee.
IRINA STOICA
Comentarii