Dominând Piata Mare din Bruxelles, cladirea impodobita cu stegulete si o multime de colonade, se numeste Casa Regelui, desi niciun rege nu a locuit vreodata aici. Turnurile de piatra se vad de departe, rasarind deasupra altor cladiri mai noi sau mai vechi. Initial, cladirea adapostea halele de pâine, dar la inceputul secolului al XIV-lea acestea au fost inlocuite cu o alta apartinând ducelui de Brabant. In timpul lui Carol Quintul a fost ridicata asa-numita Casa a Regelui, intr-un stil aproape identic cu actuala constructie. O vreme, aceasta a slujit drept inchisoare de stat. Aici si-au petrecut ultima noapte a vietii lor contii Egmont si Horne inainte de executia lor in piata publica la 5 iunie 1568.
Intre 1873-1885, arhitectul Victor Jamaer a reconstruit edificiul conform vechilor planuri. Intre 1885-1895 cladirea a fost impodobita cu decoratiuni si sculpturi multiple. Arcada centrala a parterului este strajuita de doua statui: una a Mariei de Burgundia, cea care a cedat cladirea statului in 1477, si cealalta, a nepotului ei, Carol Quintul, sub a carui domnie Casa a fost reconstruita. Se mai pot admira aici statuile suveranilor din Brabant si altele personificând ghildele sau evocând diferiti eroi. Toata constructia aminteste un castel gotic de vânatoare.
Cel care o priveste nu stie ce sa admire mai intâi: finetea detaliilor sau bogatia ornamentelor. Cu toate ca se afla in vecinatati ilustre, având vizavi vestita Primarie si nu foarte departe eleganta cladire a Bursei, Casa Regelui este un veritabil punct de atractie, iar cenusiul ei, departe de a-i imprumuta un aer auster, o face sa se detaseze net prin multimea de frumuseti arhitecturale. Interiorul cladirii este ocupat de o scara monumentala cu balustrada de lemn sculptat. Lumina patrunde aici prin vitraliile colorate, reprezentând diferitele steme ale tinuturilor care alcatuiau imperiul lui Carol Quintul.
Constructia adaposteste in zilele noastre Muzeul Orasului Bruxelles. La inceput nu erau aici decât câteva pânze din secolul al XVIII-lea apartinând scolilor flamanda, franceza si olandeza. Acestea au fost donate orasului in 1878 de John Waterloo Wilson. In 1887 burgmeisterul Charles Buls, conducatorul orasului, a initiat deschiderea unui muzeu inchinat trecutului urbei. Colectiile evocau istoria locala si contineau piese de mare valoare.
Etajul al doilea este consacrat faimoasei garderobe a lui Manneken-Pis, baietelul de piatra lipsit de prejudecati, simbol al orasului. Cele mai vechi costume dateaza din secolul al XVIII-lea, pentru ca multe personalitati au simtit nevoia sa-i daruiasca ceva care sa-i reprezinte. Exista circa 750 de piese vestimentare, baietelul devenind rând pe rând luptator, sportiv, artist sau student, pregatit oricând pentru un carnaval.
Una dintre cele mai valoroase pânze din muzeu este Cortegiul Nuptial, atributa lui Peter Breughel cel Batrân, realizata in jurul anului 1567 si reprezentând una dintre cele mai infloritoare perioade ale picturii din zona. O sala speciala este inchinata evolutiei statuilor incepând din perioada Renasterii. In muzeu se mai afla o colectie valoroasa de faianta si portelanuri dovedind traditiile neintrerupte ale acestei arte in oras si in intreaga regiune. Un artizan din secolul al XVIII-lea, Philippe Mombaers, poate fi considerat fondatorul industriei faiantei in Bruxelles
In apropierea Casei Regelui se deschide in fiecare zi piata de flori, iar iluminatiile de noapte fac din aceasta cladire si din Piata Mare, in general, un adevarat loc de basm.
IRINA STOICA
Comentarii