Castelul Chaumont (denumit dupa „Mont Chauve” – Muntele Chel, devenit in cele din urma „Mont Chaud” – Muntele cald) e construit pe o inaltime, pe cursul Loirei, in mijlocul unei paduri. In Evul Mediu aici se ridicase o fortareata. Primul proprietar a fost Gelduin. Acesta, fiind la inceput lipsit de urmasi de gen masculin, se resemnase sa lase castelul fiicei sale, Clara.
Baiatul, Geofroi, a venit mult mai tarziu, dar trasaturile sale delicate ii dadeau o aparenta feminina. In ciuda aspectului sau atragator el nu s-a insurat niciodata si multa lume l-a suspectat a fi un androgin. Constructia primitiva de lemn a trecut prin mai multe maini, a fost demolata, reconstruita si distrusa din nou in 1465, cand Ludovic al XI-lea a vrut sa se razbune pe Pierre d'Amboise, proprietarul de atunci al castelului, pentru participarea lui la Liga Bunului Public.
Imediat dupa demolare, Pierre d'Amboise a inceput constructia noului castel, asa cum il vedem noi astazi si care initial avea un rol defensiv. Aspectul feudal al aripii occidentale, cea mai veche, a fost infrumusetat prin influenta Renasterii italiene si prin crearea sirurilor de ferestre. Celelalte aripi au fost restaurate in perioade recente in acelasi stil renascentist.
Lucrarile s-au prelungit pe parcursul a trei generatii. Pierre d'Amboise i-a lasat castelul fiului sau Carol I si apoi a revenit nepotului, Carol al II-lea. Acesta din urma a condus excelent lucrarile iar initiala numelui sau alaturi de cea a sotiei sale, Catherine, respectiv doi C incolaciti, impodobesc cele doua donjonuri care flancheaza podul mobil.
Deasupra portii de la intrare putem vedea stema Frantei si initialele lui Ludovic al XII-lea si ale sotiei sale Anne de Bretagne. Turnurile sunt impodobite cu blazoanele lui Georges al II-lea d'Amboise si al unchiului sau cardinalul Georges I d'Amboise. Acesta din urma avea o mare influenta la curte, fiind reprezentant al Papei si, cu toate ca n-a fost ales ca sef al crestinatatii catolice dupa moartea lui Alexandru Borgia, a putut sa asigure o cariera stralucita nepotului sau.
In 1560, dupa moartea lui Henric al II-lea, Catherina de Medicis a cumparat castelul si ea este cea care a ornat cu tapiserii cea mai frumoasa dintre camere. Impreuna cu ea a venit si florentinul Ruggieri, astrolog de curte, dupa unii un sarlatan, dupa altii un veritabil om de stiinta. In unul din turnurile castelului exista o camera observator astronomic, in care el se concentra adesea asupra destinului reginei. Legenda spune ca, in noptile cu luna plina, Ruggieri putea vedea intr-o oglinda, cati ani vor trai regele si urmasii sai si cat va dura domnia acestora.
Se mai spune insa ca florentinul a fost implicat intr-o serie de intrigi politice si de palat, unele chiar impotriva reginei, care ii pusese la dispozitie observatoare in numeroasele ei resedinte. In urma unei asemenea conspiratii a fost condamnat la galere, iar complicii sai La Mole si Coconnat au fost judecati, eliberati si apoi inchisi din nou, fiind acuzati ca au complotat impotriva lui Henric al IV-lea. Ramasa vaduva, Catherina de Medicis a schimbat castelul Chaumont cu Chenonceaux care apartinea Dianei de Poitiers, favorita regelui mort.
Diana a locuit la Chaumont o perioada foarte scurta si astazi putem vedea camera acesteia impodobita cu blazonul ei. Castelul a intrat apoi in posesia vicontelui de Turenne, apoi a lui Charles de Bauvillers, duce de Saint-Aignau. Proprietarul din secolul al XVIII-lea, Jacques Le Ray a apelat la un artist italian, Nini, care a creat aici o manufactura de ceramica, foarte profitabila.
In timpul Imperiului, Madame de Staël, fiind in permanent conflict cu Napoleon, s-a refugiat tot aici si a fost inconjurata de numerosi prieteni. Aripa de nord a castelului a fost demolata la cativa ani dupa ce intre zidurile sale petrecuse o vreme fiica lui Necker. Demolarea oferea celor dinauntru o mai frumoasa priveliste a Loirei si imprejurimilor. Familia Broglie a construit celebrele grajduri si, in 1938, castelul a fost cumparat de stat. Dupa serioase lucrari de restaurare si redecorare a fost deschis publicului care, din intreaga istorie a locurilor ramane impresionat de amintirea aprigei Catherina de Medicis.
IRINA STOICA
Comentarii