Conform credintelor crestine Cei Trei Magi au venit sa se inchine „Regelui Iudeilor”, Pruncul Iisus, spre care au fost calauziti de o stea. Apar in Evanghelia dupa Matei, fara a fi mentionate numele lor sau tara din care provin. S-au inchinat Pruncului ca unui izbavitor al omenirii, aducandu-i daruri reprezentand simboluri cunoscute din cele mai vechi timpuri: aur ca pentru imparat, tamaie ca unui Dumnezeu, smirna ca unuia care va indura patimi neinchipuite. Faptul ca in Biblie nu se dau amanunte privitoare la originea lor poate fi atribuit credintei ca personajele erau bine cunoscute in epoca si evanghelistul nu s-a simtit obligat sa insiste in acest sens.
Traditia ii considera intelepti, magicieni, cititori in stele, veniti din Rasarit. Au facut o calatorie lunga, pornind, probabil, din Persia, Babilon sau Arabia, calatorind pe camile. Intalnirea Celor Trei pare de neconceput pentru o vreme in care mijloacele de comunicare erau aproape absente, dar Biblia o explica prin credinta lor fierbinte de a se inchina noului Imparat. Erau, desigur, nobili in tarile lor, de aceea, conform protocolului vremii, l-au vizitat pe Irod, care, la randul lui, i-a primit cu cinstea cuvenita unor oameni de rang inalt. Cererea imparatului de a se opri la el la intoarcere pentru a-l informa unde se afla Copilul Divin, ca sa i se inchine el insusi, nu a fost insa indeplinita, deoarece un vis profetic ii informeaza de adevaratele lui intentii si ei se intorc pe alt drum.
Numele lor apar insa intr-o Evanghelie armeana si cateva alte scrieri apocrife. Astfel Gaspar (Kaspar), cel mai tanar dintre ei, venea din India, unde era rege, Melkon cel mai batran (Melchior) era regele Persiei, iar Baltazar, regele Arabiei.
Despre numarul magilor s-a vorbit si s-a scris mult. Unii considera ca au fost de fapt, noua sau chiar doisprezece. Cei mai multi au concluzionat insa ca erau trei, dupa numarul darurilor. Alti cercetatori au sustinut ca Cei Trei Magi au fost reprezentantii celor trei rase de pe Pamant, urmasi ai fiilor lui Noe (Iafet, Sem si Han).
Traditia rusa si cea din Bretania vorbesc despre un al patrulea mag, Artaban. Acesta nu a reusit sa ajunga la locul de intalnire cu ceilalti pentru ca ii schiopata camila. El ii aducea Pruncului trei pietre pretioase si l-a cautat peste 30 de ani, ajungand de fiecare data intr-un loc de unde tocmai plecase Iisus. In acest timp a daruit cele trei pietre: una unui copil din Bethlehem, alta unui batran mort de foame si cu ultima a rascumparat o tanara evreica, urmand sa fie dusa in robie. L-a gasit pe Hristos in momentul rastignirii, rusinat ca nu mai are nimic de daruit. Mantuitorul l-a mangaiat insa multumindu-i pentru darurile aduse prin intermediul aproapelui.
Despre Cei Trei Magi se spune ca au primit botezul de la Sfantul Apostol Toma si Biserica Catolica ii praznuieste pe 6 ianuarie. De altfel in tarile iberice si in America Latina ei sunt cei care aduc daruri copiilor, Mos Craciun fiind o aparitie de data mai recenta.
In Biserica Ortodoxa nu exista o sarbatoare inchinata lor, dar sunt prezenti in doua creatii constituind o adevarata sinteza teologica a Nasterii Domnului: troparul si icoana praznicului. Imaginea lor este intalnita de asemenea intr-o serie de creatii folclorice. La noi, unde sunt numiti „Cei Trei Crai” sunt prezenti in colinde, in cantecele de stea si in Viclaim. Darurile magilor sunt pastrate la Manastirea Sfantul Pavel iar moastele lor se gasesc la Catedrala din Köln, construita special in acest scop pe locul unui mai vechi asezamant.
IRINA STOICA
Comentarii