Mereu suntem tentati, inevitabil, sa trecem de la sobrietatea marilor maestri si de la clasicismul lor atat de solicitant spiritual, la relaxarea cu nuante mucalite ale operelor suprarealistilor de astazi. De la agresivul "Elefant din Celebase" al lui Max Ernst (un fel de monstru tehnologic) la imposibila "Enigma a orei" a lui Giorgio de Chirico (timpul detasat de spatiu), de la "Golconda" lui René Magritte (ploaie cu siluete barbatesti in rol de picaturi) la "Persistenta memoriei" a lui Salvador Dalí (ceasuri de buzunar topite), suprarealismul ne-a incantat cu exercitii contra ruginirii spiritului, cu istetimea metaforelor scaldate in oceanul absurdului in care ne trimisese cubismul lui Picasso si Braque. Insa de cand tatal lor, paranoicul lucid Dalí a inceput sa se joace, tentatia umorului inteligent a devenit litera de lege a suprarealistilor secolului XXI.
Polonezul Rafal Olbinski este un exemplu de relaxare a spiritului in cautarea zambetului. Nascut in 1945, el devine arhitect in Polonia apoi emigreaza in SUA, unde pur si simplu da lovitura si se afirma aproape instantaneu cu expuneri memorabile la Muzeul de Arta Moderna (New York), la Fundatia Carnegie, la Smithsonian Institution (Washington) etc. El a primit de-a lungul carierei peste 150 de medalii de la varii institutii de arta (inclusiv teatre, pentru decoruri speciale cum ar fi "Don Giovanni" de Mozart, la Philadelphia) si asociatii ale criticilor si ilustratorilor. Este si un exceptional creator de postere, apreciat si premiat si la Londra. Actualmente este profesor la School of Visual Arts din New York.
Am folosit deseori expresia "poet al imaginilor", facand o trimitere entuziasta la imaginatia fermecatoare a noii generatii de suprarealisti. La Olbinski, umorul si subtilitatea metaforelor sunt uneori naucitoare si tocmai de aceea mult cautata relaxare a spiritului este satisfacuta de inteligenta lui Olbinski… Cand jupa unei balerina devine un fel de pajiste pentru berbeci, cand pe canapeaua transformata in taur se odihneste un nud de femeie, ca o recompensa pentru curajul toreadorului, cand jobenul indragostitului cu profil "macinat" de profilul iubitei adaposteste o colivie cu doi pescarusi, cand armasarul care sare peste prapastie isi lasa jumatatea dinapoi pe taramul celalalt si cand generoasa rochie a iubitei se metamorfozeaza in umbrela pentru iubit, atunci il putem defini pe Olbinski drept un inventator al fantasticului care sfarma realitatea in mii de bucatele de puzzle. Poet al imaginilor cu "umor de circuit interior", polonezul se iscaleste simplu prin lucrarea "De la Pamant la Luna", in care femeia doborata de melancolie (poate doar de insomnie) isi odihneste picioarele pe secera Lunii, ivita pe cer atat pentru poeti, cat si pentru… circulatia periferica!
Olbinski ne aduce aminte ca trebuie sa ne scoatem palaria in fata celor care ne incanta cu fantezia lor descretitoare de frunti. Fara trivialitate si ostentatie, doar cu bunul simt asezonat cu umor si istetime conceptuala. Mergand pe linia infatigabilei lui imaginatii, de ce nu ne-am putea inchipui ca tava unui chelner poate fi atat de mare incat poate purta alt chelner cu tava si asa mai departe, intr-un fel de coloana a infinitului pentru ospatari, cu lautarii la apogeu… Olbinski poate fi chiar ofiterul care urca spre dragostea gheisei, folosindu-se de treptele evantaiului…
PAUL IOAN
Comentarii