Fondator al impresionismului, curent de care ulterior s-a dezis, preferand eticheta de „realist”, Edgar Degas a fost o personalitate controversata pe care putini contemporani au inteles-o. Este dificil sa incercam o explicatie in fata unui comportament atat de putin sociabil. Din pacate, maestrul Degas este unicul (probabil) care are in colectia sa de caracterizari termenul de „badaran”.
Insistam pe acest taram al personalitatii lui Edgar Degas pentru a pune in evidenta mai accentuat contrastul dintre opera sa, in care este un sensibil participant al spectacolelor de balet si, in general al scenelor in care gratia si miscarea sunt esentiale. Mai rar exista comparatii si etichete negative precum cele „culese” de Degas din partea anturajului intelectual pe care-l frecventa. Prost dispus sau „in toane rele” mai tot timpul, arogant fara limite, Degas aparea (comportamental) ca un elev silitor al lui Nietzsche si al lui Schopenhauer. Cu un cuvant, un mizantrop. Primul conflict l-a avut cu tatal sau, din pricina alegerii meseriei de avocat. Degas renunta repede la avocatura si intra la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris (unde se nascuse), apoi pleaca in calatorie de studiu in Italia. Este totalmente absorbit de clasicii italieni, in frunte cu Tiziano, Rafael si Michelangelo.
Abia in 1865 (la 31 de ani) i se accepta o lucrare la Salon si cunoscutii descopera ca isi tradase visele tineretii. Nu mai este un pictor al istoriei, ci un om al prezentului fascinat de miscare si de oamenii de rand. Cel mai apropiat cunoscut al sau este Éduard Manet, ambii fiind mari admiratori ai lui Velázquez. Pe masura ce anii trec si reputatia sa atinge apogeul, Degas se indeparteaza cu strasnicie de eticheta de „impresionist”, preferand-o pe cea de „realist”. Iar temele abordate sunt in concordanta cu acest deziderat: femeia simpla in interiorul casei devine o tema de studiu amplu, in numeroase lucrari in care o surprinde fie calcandu-si hainele, fie dupa terminarea baii – privita in special din spate, adica un fel de nud partial, asa cum invatase de la unul din marii lui adorati, Dominique Ingres.
Balerinele si culisese teatrelor si cabaretelor il atrag din ce in ce mai mult, dar nu din cauza frumusetii protagonistelor, ci mai ales din cauza placerii de a reda miscarea si culoarea vesmintelor. Pare a fi un admirator al femeii, dar in realitate era un celibatar. Din pacate pentru acest nume de referinta al impresionismului, Edgar Degas si-a dezvaluit in a doua parte a vietii o inca latura negativa: antisemitismul. Un pictor care-si alunga modelele pentru ca sunt evreice (alaturi de alte atitudini stupide) i-au determinat pe colegii de breasla sa-l considere un personaj detestabil – asa cum spunea Renoir. A fost un adversar inversunat al inocentului ofiter evreu Alfred Dreyfus, exonerat de toate acuzatiile abia in 1906 si ulterior participant glorios la Primul Razboi Mondial, cu gradul de locotenent-colonel. A fost o pagina rusinoasa din viata lui Edgar Degas.
PAUL IOAN
Comentarii