Cand unui om inca in viata i se spune "Divinul", iar acel om este contemporan cu Leonardo da Vinci si Raphael Sanzio, atunci nu poate fi altcineva decat creatorul miracolului numit "Pietà". Foarte probabil, porecla a aparut spontan atunci cand bolta Capelei Sixtine a fost dezvaluita (1512) si maestrul avea treizeci si sapte de ani. Ma intreb cu o curiozitate mistuitoare daca Leonardo, care era cu 23 de ani mai varstnic si avea sa moara in 1519, a fost de acord cu acea porecla, care il umbrea si pe el…
Raphael s-a intanit cu Michelangelo in Basilica Sf. Petru, caci ambii au fost chemati aproape concomitent sa lucreze acolo (prin 1508). Doar atat. A sta de vorba cu Michelangelo era un fapt rarisim. Geniul din Caprese (unde se nascuse in 1475) era deja renumit ca fiind un "ascet in libertate", un vegetarian convins afisand o modestie vestimentara dezamagitoare pentru un "artist deasupra artistilor" care castiga o avere, dar se hranea ca la cantina nevoiasilor… "Ascanio Condivi, unul dintre ucenici, spunea ca nu se atingea de vin, era foarte slab si mereu melancolic. Si acelasi foarte tanar invatacel spunea ca Michelangelo a fost un abstinent caruia nu-i placeau contactele fizice. Multi l-au considerat homoerotic, avand in vedere opera sa (inclusiv sonetele de dragoste), dar a evitat relatiile sexuale. Nu era deloc libidinos cu elevii sai si refuza pe oricine facea vreo aluzie sexuala. Aceasta uluitoare tarie de caracter, alaturi de capodoperele sale, i-a facut pe contemporani sa-l numeasca si "teribilul", cu sensul ca te domina cu personalitatea sa coplesitoare, aproape neomeneasca.
Mai tanarul sau coleg de breasla (si de genialitate, as spune), Raphael, nu l-a ignorat. Pe cand lucra la "Apartamentele papale" (Stanze di Raphaelo), intr-una din cele mai notorii fresce, "Scoala din Atena", l-a imortalizat pe "vecinul" sau care lucra la Capela Sixtina (1508-1512) exact asa cum a fost: un om singur, meditativ, trist. El este personajul Heraclit din compozitia lui Raphael, unde doar un alt om mai este singur: Diogene Cinicul. Iar Leonardo este in chip de Platon, insotit de Aristotel…
Multi critici ai operei lui Michelangelo afirma ca numai un astfel de om, divin si singur, putea sa realizeze magnifica expresie a suferintei care este "Pietà". Avea 24 de ani cand a finalizat acea capodopera a esentei spiritului crestin: Fecioara Maria plangandu-si Fiul dupa Crucificare. Dar genialitatea platonica a lui Michelangelo consta, pe langa limbajul gestual al celor doua personaje, in doua… erori intentionate ale maestrului. In primul rand, Iisus nu are ranile corespunzatoare crucificarii (la maini, picioare si in partea dreapta a bustului, de la sulita), iar Fecioara Maria este o adolescenta, ca atunci cand l-a nascut, si nu la vremea cand Fiul sau avea aproximativ 33 de ani. De ce a gresit intentionat geniul din Caprese? E simplu, emotionant si magnific: autorul nu se refera la moartea trecatoare a lui Issus, ci doar la suferinta Sa si la abandonul de Sine. La randul ei, Maria este mai tanara decat Fiul sau, pentru ca Michelangelo s-a inspirat, foarte probabil, din versul incantator al lui Dante ("Paradisul") in care o numeste "Fiica Fiului Tau" (in original "Vergine Madre, figlia del tuo figlio").
Poate ca a-l numi pe Michelangelo "Divinul" este o exagerare. Dar a inventa distanta infima dintre mana Creatorului si cea a muritorului (Adam) ca pe o metafora a existentei inseparabile om-divinitate este un act de genialitate.
PAUL IOAN
Comentarii