Musculatura exagerata a personajelor lui Michelangelo – cel putin cele care impodobesc Capela Sixtina – a fost tema unei critici venita de la Leonardo da Vinci. In acele scene biblice nu era vorba despre luptatori sau razboinici antrenati. Dar iata ca putem considera ca au avut un ecou peste veacuri, când in secolul XX a explodat moda super-eroilor cu siluete impresionante, personaje fantastice care infrunta monstri si totodata au un farmec erotic abia stapânit.
Unul dintre cei mai cunoscuti creatori contemporani de eroi de legenda, cu musculatura impresionanta si gesturi super-temerare este Boris Vallejo. Nascut la Lima in 1941, Vallejo paraseste definitiv Peru si se stabileste in SUA in 1964. A fost marea sansa a carierei sale de artist al fantasticului, lucrând in tara unde si-a putut comercializa cu mare succes basmele sale in acril si ulei pe lemn. Remarcat de editori, Boris Vallejo ajunge unul dintre cei mai cautati ilustratori de carte, de coperte de discuri, de benzi animate si „compozitorul” unor afise tulburatoare, care trag de mâneca pe oricine pentru a intra in sala de proiectie.
Pentru acest creator de lumi imaginare, doldora de idealuri inaltatoare, nu exista personaje obisnuite. Normalul este o povara greu de suportat si exceptionalul este moneda curenta. Parca frunzarind caietele de anatomie ale lui Leonardo da Vinci, studiul musculaturii masculine (in special, dar nu uita si femeile cu neastâmparul in priviri) este o obsesie si relieful barbatilor sai ar trebui sa inverzeasca de invidie marii campioni de fitness. E limpede pentru toata lumea: Raul nu mai are zile multe pe Pamânt si copiii pot dormi linistiti sub privirile dadacelor care inca n-au disparut cu argintaria din casa.
Viata si creatia lui Boris Vallejo sunt asociate cu cele ale Juliei Bell, o artista cu aceleasi conceptii artistice si realizari similare, dar la care personajele feminine abunda. Erotismul acestora nu este nicidecum unul ostentativ, ci numai atât cât sa tânjeasca dupa ele Fetii Frumosi nascuti din roua atârnând de un bob de mazare. De asemenea, cei doi copii ai lui Vallejo din prima casatorie, Dorian si Maya, sunt artisti: primul s-a aruncat vitejeste in bratele fantasticului, iar fata este fotograf profesionist.
Lumea prin care defileaza eroii invincibili ai lui Vallejo este populata cu monstri parca anume nascuti din mame degenerate pentru a-i infrunta si a fi invinsi, dupa o lupta rascolitoare in care iataganele, ghearele sau pumnii de otel au scos scântei orbitoare. Artistul da la iveala si un fel de manual de zoocriptologie proprie, unde fiinte colosale – cu cap de rinocer si carapace, cu falci de dragon si dinti de rechin, cu tentacule de caracatita si solzi de iguana – ba sunt aliatii supereroilor, ba sunt inamicii lor, in functie de gradul de hidosenie. Cu cât sunt mai dezagreabili, cu atât sunt mai atasati hoardelor Raului.
Exista si dragoste si liniste in lucrarile lui Vallejo. Daca muschii cer sa fie folositi, sentimentele implora sa fie exteriorizate, insa tandretea pare sa fie doar o pauza intre inclestari bubuitoare. Avem nevoie de visele propuse de eroi, caci trezindu-ne la realitate…
PAUL IOAN
Comentarii