Dupa anul 193 d.Ch., an în care nu mai putin de trei împarati au fost
asasinati (Commodus, Pertinax si Didius Iulianus), Imperiul roman
ajunsese – pe calea ireversibila a decaderii – o monarhie absoluta,
temperata doar de crima. În aceste circumstante deloc onorabile ajunge la
putere un adolescent de 14 ani, de origine siriana: Varius Avitus Bassianus
zis El A Gabal – zeul Soare. Era anul 218 si imberbul propulsat în
locul lui Macrinus (cel care-l ucisese pe Caracalla) avea sa înceapa o
domnie de bufon sângeros, fata de care însusi Nero, poetul nebun, parea un
inocent.
Sub pavaza mamei si a bunicii sale, Elagabal debuteaza "inteligent" prin asasinarea multora dintre cei care l-au sustinut. Neuitându-si originea si credinta în vechiul si teribilul zeu cartaginez Baal, Elagabal instaleaza în Palatin cultul pietrei negre baalice, inspiratoarea tuturor deciziilor sale. Epilat complet, fardat ca o clovn, noul împarat umbla complet dezbracat pe culoarele palatului, drogat sau beat pentru a intra în transa si a comunica cu Baal. Tragea dupa el o suita de travestiti si de gladiatori care-i faceau pe plac sau mureau… Se credea zeul Soare încarnat, care avea "datoria" sa sacrifice copii (ceea ce n-a ezitat sa faca) si sa fecundeze muritoare…
Dictator cu imaginatie superneroniana, Elagabal îsi obliga metresele nude sa formeze care romane umblând în genunchi prin fata tronului. Se spune ca nici mama si nici bunica lui n-au scapat de astfel de mascarade umilitoare. În amintirea lui Nero, Elagabal voia sa para un artist. Complet dezbracat, el juca rolul lui Venus în fata unei asistente care stia ca la finele "piesei" va trebui sa curga sânge. De altfel, Elagabal se-mbaia în sânge de taur, ritual care-i mentinea virilitatea sovaielnica. În pofida zvonurilor ca ar fi homosexual, acest împarat si-a permis sa violeze si o vestala, preoteasa care trebuie sa ramâna fecioara toata viata.
Obscenitatea si crima au fost îndurate aproape patru ani. Banchetele sale – orgii în care lei dresati se hraneau cu mesenii alesi la întâmplare – devenisera insuportabile chiar si pentru mama si bunica sa. Bufonul-macelar a fost ucis chiar din ordinul secret al celei din urma. Pretorienii (corpul de garda al suveranului) l-au omorât în latrina militarilor, împreuna cu mama sa. Corpul sau decapitat a fost târât pe strazile Romei si batjocorit în toate felurile. Se încheia o aventura sângeroasa. Apele Tibrului i-au înghitit bucatele din trup, doar organele sale genitale au ajuns trofeu râvnit de soldati. Unii istorici spun ca se exagereaza uneori în legatura cu biografia lui Elagabal, dar nimeni nu poate nega sacrificiile de copii în onoarea zeului Baal, violurile, batjocorirea Palatinului, asasinatele politice si mascaradele de piese de teatru terminate cu jocuri de animale salbatice.
Cel mai dispretuit împarat roman, Elagabal ramâne un simbol trist, degradant pentru istoria postaugustiniana a Imperiului roman. Chiar daca exista si fabulatii pe seama lui, toti expertii sunt de acord ca l-a depasit pe Nero în ceea ce priveste depravarea instalata în Roma antica, caci – amanunt elocvent – a batut si monede cu imagini obscene.
PAUL IOAN
Comentarii