Mare maestru al barocului francez, Nicolas Poussin (1594-1665) a fost pictorul care a dat tonul evolutiei artei franceze catre genialitatea unor artisti precum Jacques-Louis David, Dominique Ingres si Paul Cézanne. {i asta pentru ca prin maiestria sa, Poussin a stiut sa echilibreze jocul culorilor sumbre, specifice barocului, cu luminozitatea si finetea conturului personajelor. {i nu in ultimul rand, dinamica personajelor si limbajul gesturilor – pe alocuri comparabile cu cele ale lui Rubens – au facut scoala pentru artistii francezi, unde dinamismul si dramatismul au atins culmi emotionante prin opera lui Delacroix.
Nascut in Normandia, intr-o modesta familie a unui soldat, Poussin isi convinge tatal sa ia lectii de desen si pictura pe plan local si apoi sa plece la Paris pentru o fecunda perioada de autoeducare. Om sarac dar foarte talentat, Poussin se alatura unui poet renumit al epocii, Marino, pentru a-i ilustra operele (inspirate dupa "Metamorfozele" lui Ovidiu). Cu sprijin clerical (se afirmase si ca pictor de piese de altar), Poussin ajunge la Roma unde este recomandat unui cardinal cu influenta (Sacchetti) si unui nepot al Papei Urban al VIII-lea, Francesco Barberini. Iar francezul starneste admiratia italienilor cu lucrarile sale ample, profund si pline de personaje bine conturate, realizate cu o tehnica incantatoare. Capodopere precum "Pastorii din Arcadia", "Moartea lui Germanicus" si "Rapirea Sabinelor" (mai multe variante) dovedesc maturitatea si talentul exceptional al lui Poussin de a crea dramatism cu o sensibilitate speciala pentru conturul fin si precis al personajelor.
Dar existenta la Roma ii era umbrita de marii preferati ai inaltului cler, precum Guido ReniPietro da Cortona si Lodovico Carracci. Dar "castiga" o sotie fermecatoare, Anna Maria, fiica unui bucatar, care va aparea in "Ispiratia Poetului". Panzele sale nu sunt cautate, dar are noroc si-si gaseste un mentor (Pozzo), cu ajutorul caruia reuseste sa vanda chiar si un portret al lui Leonardo da Vinci.
Cum situatia lui materiala era dificila, Poussin accepta invitatia cardinalului Richelieu si se intoarce la Paris in 1641, pentru a picta la Curtea lui Ludovic al XIII-lea. Din pacate, atunci cand primeste comenzi exceptionale (cum ar fi frescele pentru Sala Mare din Palatul Luvru), maestrul din Normandia incepe sa fie dusmanit pe fata de "colegii" francezi mai vechi prin preajma regelui. Scarbit de atmosfera artistica din Paris, Poussin pleaca din nou la Roma si lucreaza intens pentru reprezentanti ai inaltului cler din jurul suveranului pontif.
Asa cum am mai intalnit si la alti mari maestri, exista parca momente de recreatie a spiritului prin lucari care debordeaza de veselie si candoare. La Poussin aceste momente de relaxare sunt cele in care se apleaca asupra temelor copilasilor plinuti dar fara aripi (putti) pentru a nu fin confundati cu ingerasii. Glumind in sinea lui, artistul a creat capodopere precum "Bachanalii pentru prunci" sau "Triumful primaverii". Este latura extrema a echilibrului emotional pe care maestrul a stiut sa-l ilustreze in toata opera sa, mai ales prin nudurile feminine care sunt idealizate insa nu sunt provocatoare si au o senzualitate bine temperata, specifica perioadei barocului.
PAUL IOAN
Comentarii