Cand precizezi titlul unei picturi, si anume „Nud în fotoliul negru”, primele lucruri la care se gandeste un iubitor de frumos sunt senzualitate, delicatete, epiderma catifelata, relief divin… Dar daca de gandim la unul dintre cele mai sonore nume ale secolului XX, Picasso, descoperim o „papusa sexuala spongioasa”, vorba fostului curator William Rubin, de la Muzeul de arta moderna din New York. Zadarnic, înainte de a vedea pictura, ne imaginam voluptuoasele nuduri ale veacurilor trecute, întrucat celebra panza a lui Picasso pare mai degraba o caricatura duioasa a uneia dintre iubitele sale, Marie-Therese Walter. Si mai stim ca maestrul nu a elaborat-o zile sau saptamani la rand, ci la o data fixa: 9 martie 1932.
Acesta a fost Pablo Picasso, artistul cu cincisprezece nume de botez (unele amintind de Fecioara Vindecatoare si de Sfanta Treime): un pictor si desenator expeditiv, constient ca lucrarile sale se vand bine, ca tin pasul cu modernitatea epocilor pe care le-a parcurs si ca semnatura „Picasso” (dupa familia mamei sale) este o magnifica sursa de bani. Nu vreau sa fiu mai malitios decat se cuvine, dar nu cred ca amanta de 23 de ani, Marie (pe cand pictorul era casatorit cu rusoaica Olga Koklova), s-ar fi recunoscut în „Nud în fotoliul negru” daca nu i-ar fi pozat.
De altfel, frantuzoaica Marie era pe atunci atat de naiva, încat nici nu si-a imaginat ca va ajunge sa se ia la bataie cu alta amanta a maestrului, în 1936. Picasso se îndragostise de croata Mora Maar si nu divortase de Olga pentru ca nu voia sa împarta averea cu ea. Marie si Dora s-au întalnit în atelierul pictorului si acesta le-a întrebat cu cinism: „De ce nu va bateti pentru mine?” Iar cele doua amante chiar s-au paruit, în hohotele de ras ale „geniului”.
Dupa umila mea opinie, acesta a fost rolul femeii în viata si cariera lui Picasso: model si jucarie sexuala. Si, pentru a completa portretul unei femei batjocorite, sa amintim ca Marie s-a spanzurat în 1977, la patru ani de la decesul iubitului sau, pentru ca maestrul a refuzat sa-i recunoasca fiica, pe Maya, nascuta în 1935. Cum s-a purtat cu femeile (pe care, totusi, le sustinea financiar), asa s-a purtat si cu copiii sai (patru la numar). A doua sa nevasta, Jacqueline Roque, a interzis copiilor facuti cu amanta Francoise Gilot sa participe la înmormantare.
Acei copii nevinovati, Claude si Paloma, nu fusesera nici ei recunoscuti de pictor, iar mama lor fusese singura femeie care îl parasise pe Picasso pentru „instabilitate sentimentala” – eufemistic spus. În realitate, gesturile imorale ale artistului ascundeau o lacomie incomensurabila si o dorinta de independenta uriasa. Teama de a nu fi dominat de vreo femeie de care se simtea atras era obsedanta. Acest aspect al caracterului sau se coroboreaza cu atitudinea fata de razboaiele pe care le-a privit departe de fronturi: nu s-a înrolat în nici unul din lasitate – spun multi comentatori. „Guernica” este o capodopera a unui artist neimplicat direct. De altfel, perioadele sale bine conturate (Albastra, Roz, Africana si Cubism, în care a facut pionierat alaturi de Georges Braque) au fost precum femeile din viata sa. Au venit si au trecut fara sa lase regrete. Numai ca „ele” au avut mult de suferit. Toate se pot recunoaste într-una singura: „Nud în fotoliul negru”.
PAUL IOAN
Comentarii