Renumit pentru Universitatea sa, una dintre cele mai vechi din Europa, Heidelbergul este asezat pe valea raului Neckar si a fost atestat documentar relativ tarziu, in 1196, cu toate ca teritoriul a fost locuit din secolul al V-lea i.Hr. De fapt, prima cetate a fost ridicata in secolul al XI-lea de episcopii din Worms si exista multe alte atestari privitoare la asezarile din jur, unele devenind chiar cartiere ale actualului oras. Heidelbergul a fost multa vreme resedinta Palatinatului Inferior (Kurpfalz), unul dintre statele feudale importante ale Sfantului Imperiu Roman de Natie Germana. Prin Bula de Aur din 1329, contele Palatin de aici devine unul dintre cei sapte Principi Electori.
Universitatea este creata in 1388 de principele Kuprecht I si este cunoscututa sub numele "Ruperto Carola". Scopul acesteia era sa ofere orasului un spirit intelectual care sa atraga, deopotriva, clerici si mireni si a fost deschisa cu acordul papalitatii. Primii profesori au venit din Praga si Paris, refugiindu-se aici din cauza diferendelor politice si religioase din tarile lor.
Principii electori continua sa se ingrijeasca de Universitate dar, in acelasi timp, ii mai limiteaza drepturile. Institutia ramane neatinsa de Reforma cu toate ca aici, in 1518, era prezent Marthin Luther. In 1556 insa, principele Ottheinrich o transforma in scoala evanghelica si Universitatea obtine statutul de scoala calvina. Are de suferit in urma Razboiului de 30 de ani si refacerea este impiedicata de invazia trupelor franceze ale lui Ludovic al XIV-lea in 1693. In 1803 orasul trece sub administratia Badenului si viata academica incepe sa cunoasca un suflu nou. Se dezvolta o scoala de stiinte politice, alta de medicina si scoala devine cunoscuta pentru spiriul ei national liberal.
In timpul Celui de al Treilea Reich sunt concediati multi profesori si exmatriculati multi studenti din ratiuni politice si rasiale, dar scapa nevatamata din razboi, fiind reorganizata stiintific si recapatandu-si faima ulterior. In 1863 a fost deschisa aici prima cafenea din oras, locul preferat de intalnire al studentilor, evocata in literatura si muzica. O alta mare atractie a locurilor o constituie Castelul. Cele mai vechi ziduri dateaza din secolul al XII-lea. A devenit resedinta regala in timpul lui Ruprecht al III-lea (1398-1410) mentinandu-si acest statut vreme de cinci secole. Cladirea a fost jefuita si incendiata de mai multe ori si a fost reconstruita in cateva randuri.
In castel se afla Muzeul Farmaciei, gazduind o uriasa colectie de instrumente medicale, instrumente de laborator, recipiente si unele ingrediente folosite vreme de 2000 de ani. Tot aici, in crama, este expus cel mai mare butoi din lume. Are un diametru de 8,5 metri, o inaltime de 7 metri si o capacitate de 220 de litri. Pentru constructia lui au fost folosite 130 de trunchiuri de stejar si a fost realizat in 1751, la cererea primului elector Karl Theodor pentru a colecta cotele de vin din regiune. In fata butoiului se afla statuia piticului Perkeo, considerat paznicul butoiului. Piticul a fost mascariciul curtii si un bautor strasnic.
O legenda spune ca ar fi murit pentru ca a baut un pahar de apa in loc de vin. Alte povesti sunt legate de butoiul respectiv. In una dintre ele se spune ca piticul ar fi scos cepul vrand sa bea si, neputand sa-l mai puna la loc a murit inecat, iar in alta ca a murit a doua zi dupa ce a baut tot vinul din butoiul plin. Frumusetea orasului si legendele sale au atras o multime de vizitatori, printre care Mark Twain si nu trebuie sa uitam ca aici si-a petrecut o mare parte a exilului domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pana la moartea sa la 15 mai 1873.
IRINA STOICA
Comentarii