Nu mai este un secret pentru nimeni ca nu Cristofor Columb a fost primul european care a ajuns pe continentul sud-american si nu a fost justificata ideea botezarii acestor taramuri cu numele navigatorului Amerigo Vespucci.
Mai grav este insa ca aceste „descalecari” au deschis o cutie a Pandorei: genocidul populatiilor bastinase si distrugerea barbara a unor civilizatii incredibil de avansate, pastratoare ale unor valori umane stralucitoare. In acest univers aproape magic, o arta de o subtilitate cu totul aparte a reusit totusi sa supravietuiasca invadatorilor insetati de aur, fiindca nu reprezenta bogatiile vanate de acestia.
Sintagma „arta precolumbiana” se refera la arhitectura, arta si mestesuguri ale popoarelor native din America de Nord, Centrala si de Sud si insulele Caraibe, pana la perioada de timp marcata prin expeditiile lui Cristofor Columb in America, descriind o regiune culturala care se intinde aproximativ din centrul Mexicului pana in Belize, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua si Costa Rica. Culturile precolumbiene par sa fi fost dominate de milenarism – credinta ca sfarsitul lumii era periodic iminent, lucru evitabil doar prin sacrificiu uman.
Zeii lor au fost reprezentati ca monstri inspaimantatori a caror ostilitate nu putea fi potolita decat prin sange, prin tortura si sacrificiu. Anumite elemente din superstitiile precolumbiene nu s-au stins niciodata, iar flagelarea si alte forme de autotortura au fost incorporate intr-o forma de ritual crestin inca specific subcontinentului.
Arta a inflorit in special prin sculptura din America Centrala. Figurile si frizele, variind in dimensiuni de la gigantice la foarte mici, sunt fundamentale pentru constiinta artistica a traditiei culturale.
Serpi, cranii umane, jaguari in ipostaze agresive si sumbrul zeu al ploii, Tlaloc, decoreaza multe dintre temple si palate. Stilul sculptural variaza, in mod natural, de-a lungul timpului, precum si in diferitele regiuni si diferitele culturi locale. Cultura olmeca s-a specializat in sculptura in piatra, producand capete uriase de bazalt reprezentand razboinici sau jucatori cu mingea, dintre care cele mai mari au aproape 3 metri inaltime si cantaresc pana la 20 de tone.
Trasaturile lor aspre, cu caracteristici negroide, sunt foarte diferite de cele gratioase ale figurilor sculptate sau stucate maya, cu rochiile lor inalte si complicate. In zonele joase maya, sculptura elaborata a stalpilor sau a stelelor au caracterizat estetica acestei civilizatii particulare la apogeul ei. Stela reprezenta adesea zei sau demnitari, corpurile lor fiind acoperite cu desene complexe, curgatoare, in basorelief.
Arta plastica a culturilor mexicane aztece, care s-a incheiat in secolul al XVI-lea odata cu cucerirea aztecilor de catre spanioli, a produs sculpturi fin executate ale fiintelor si animalelor feroce si versiuni foarte naturaliste de serpi cu clopotei, coioti si jaguari.
Craniul uman a fost intotdeauna un subiect popular, iar cel mai bun exemplu existent este sculptat din cristal pur.
Stramosii tolteci au fost, de asemenea, iubitori de razboi si adoratori ai mortii, evidentiate de razboinicii uriasi de piatra din templele cu stalpi si de aparitia pe scara larga a cultului craniului si a figurinelor de piatra care poarta pe abdomen un vas de sacrificiu. Sculpturile mai mici au preponderent forma de figurine din lut sau jad lustruit. Olmecii creau de regula figurine de jad, fiind pasionati de modele realiste de bebelusi grasi.
Scuturi, podoabe, coifuri si mantii pentru nobilime au fost adesea create ca lucrari simple, ornamentate cu penele multicolore ale unor pasari de o frumusete orbitoare ce vietuiau in padurile tropicale.
Acest mestesug a fost deosebit de apreciat in America Centrala, iar cele mai valoroase piese, care pot fi vazute si astazi, au fost oferite in semn de supunere suveranilor spanioli ai conquistadorilor.
Incrustarea de serpentinit, turcoaz, malachit si scoici pentru a realiza mozaicuri constituiau, de asemenea, un mestesug popular practicat din timpurile olmecilor. Acestia sunt cunoscuti mai ales pentru pavajele de serpentinit incrustate reprezentand masti stilizate de jaguar si ingropate intentionat, probabil din motive rituale. Aztecii au creat si ei masti minunate si cranii acoperite cu turcoaz, malachit si pirite.
Unul dintre cele mai faimoase artefacte din mozaic descoperite este un cutit de sacrificiu cu lama de calcedoniu si maner incrustat sub forma unui razboinic-vultur ghemuit. Mozaicurile mai mari, care decoreaza peretii palatelor si templelor mayase, se remarca prin motive geometrice complexe.
Elementele cunoscute ale specificului creatiilor artistice provenite de la populatiile precolumbiene sunt infinit mai numeroase si mai spectaculoase decat pot fi descrise in cateva cuvinte, iar valoarea lor nepretuita justifica interesul cu care iubitorii domeniului si specialistii se apleaca asupra fascinantei Lumi Noi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii