Cunoscut astazi si sub numele de Esfahan sau Ishafan, acest oras iranian de la poalele muntilor Zagros aminteste din plin parfumul si stralucirea unui Orient atât de cunoscut noua din basme si legende.
Istoria acestei oaze luxuriante de arhitectura sacra si spiritualitate islamica este strâns legata de dinastia Safavizilor din Persia (numele tarii pâna in 1935). Aceasta dinastie a fost fondata in 1501 de Ismail, un priceput comandant de osti, care dupa ani si ani de tulburari a reusit sa puna bazele unui stat centralizat.
In 1499 el a ocupat orasul Tabriz, in anul urmator orasele Siraz si Ispahan, iar in 1501 s-a autoproclamat Sahul Ismail I. Astfel a luat nastere o dinastie care va dura 100 de ani. Fiul sau, Zahmasp (1524-1576) a mutat capitala tarii de la Tabiz la Qazvin, iar Abbas I cel Mare (1588-1629) a adus-o la Ispahan din care a facut un oras de o mare frumusete. El a initiat un program vast care cuprindea un plan de constructii incluzând palate, moschei, caravanseraiuri (hanuri) si retele de drumuri si de irigatii. In acest scop, pe lânga lucratorii autohtoni s-a slujit si de mesteri adusi din Italia, India si China. Curtea regala devenise vestita in toata lumea si o multime de oameni de seama din Europa veneau aici sa guste din farmecul exotic al Persiei.
Sahul era o personalitate puternica, energic si impulsiv, dar avea un gust pronuntat pentru frumos. Era un vânator pasionat si un lucrator iscusit fiind vazut adesea tesând sau confectionând sabii sau alte obiecte. Una din minunile realizate de el era drumul Chahar Bagh, o artera larga de peste 45 metri cu un canal de apa la mijloc, fiind construit in terase cu incrustatii de onix. Pe apa acestuia pluteau trandafiri, iar pe o parte si cealalta a canalului erau palmieri si o multime de flori.
In centrul orasului, in jurul Moscheei Regale, era o piata. Moscheea avea o cupola albastra, cu un vârf ascutit, si era impodobita cu ornamente aurite. Tamburul avea si el aceeasi culoare albastra fiind inscriptionat cu versete sacre, caligrafiate in alb, cu litere arabe. Intrarea se facea printr-un portal urias de 28 metri inaltime, cu usi placate cu argint iar curtea si sala de rugaciune erau indreptate spre Mecca, orasul sfânt al Islamului. Boltile galeriilor, foisoarele descoperite, arcadele elegante si fântânile pentru purificari rituale pregatesc sufletul credinciosului pentru rugaciune, curatându-l de tot ce este urât si aspru. Interiorul imbie cu racoare iar mobilierul elegant si mozaicurile desavârsite ilustreaza viziunea paradisiaca evocata de Coran.
Moscheea a fost inceputa in anul 1611 sub domnia lui Abbas si terminata la 9 ani dupa moartea sahului, in 1638. Decorul albastru, al moscheei, constituie si astazi unul dintre cele mai impresionante si stralucitoare spectacole arhitectonice din lume. Pe latura estica a pietii se afla o alta moschee vestita din perioada lui Abbas. Este moscheea Lutfullah, numita astfel dupa socrul sahului, un renumit predicator, considerat un om sfânt. Constructiile la acest monument au inceput in 1603 si a fost folosita de Abbas drept locas personal de rugaciune. Albastrul este folosit si aici in decoratii, dar culoarea predominanta este crem. De un efect considerabil este explozia de stele aurii de pe centrul boltii sugerând coborârea lui Dumnezeu pe Pamânt. Cupola reprezinta o culme a artei islamice simbolizând unicitatea divinitatii. Moscheele din Ispahan fac din acest oras o minune a artei islamice, repere ale spiritualitatii unei tari intregi.
IRINA STOICA
Comentarii