Situat lânga Osaka, in sudul insulei Honshu, Kyoto este unul dintre cele mai cunoscute orase din Japonia. Impresionant datorita peisajului sau aproape ireal, este strajuit de muntii care toamna par in flacari, impresia data de frunzele rosii ce cad din artari. Fosta capitala imperiala intre anii 794-1868, proiectata geometric dupa modelul chinezesc, adica de o simetrie perfecta, cu o retea de strazi, desfasoara totusi o armonie de forme si culori specifica arhitecturii japoneze.
Scapat ca prin minune de ravagiile celui de-al Doilea Razboi Mondial, si-a pastrat intacte obiectivele culturale, iar gradinile sale Zen sunt vestite in intreaga lume. In zilele noastre, Kyoto ne apare ca un amestec de temple, de cartiere de afaceri, de parcuri, de mosii regale, dar si ca metropola in care tehnologia informatiilor si a electronicelor se afla intr-o continua ascensiune. Pe lânga acestea, orasul ramâne faimos pentru mestesugurile cu fire de matase, cu bronz, portelan, pietre pretioase.
Dintre numeroasele temple budiste trebuie mentionate doua, considerate cele mai renumite, Enryaku-ji si Kinkaku-ji, exemple ale credintei si traditiei, de unde se inaltau spre cer, spre zeul suprem, cele mai arzatoare rugaciuni. Interioarele erau bogat impodobite cu aur, argint si pietre pretioase, iar in Kinkaku-ji, supranumit si „Templul de aur”, se spune ca ar fi depusa cenusa lui Buddha.
Pe lânga templele budiste, tot in categoria monumentelor istorice sunt integrate si cele peste 400 de altare Shinto, spatii mici, dedicate rugaciunilor, evidentiind sentimentele profund religioase ale locuitorilor. Templul Ryoan-ji constituie cel mai frumos exemplu al gradinilor Zen, proiectat astfel incât sa induca o stare de meditatie. Aici, un strat de pietre albe reprezinta apa, din care se ridica 15 stânci, in filozofia budista numarul respectiv insemnând implinire.
Palatul Imperial din Kyoto, terminat in jurul anului 750, a fost resedinta familiei imperiale pâna in 1868, când capitala s-a mutat la Tokyo. Refacut de opt ori din cauza distrugerilor cauzate de incendii, isi datoreaza forma actuala reconstructiilor din 1855. Este o structura de dimensiuni impresionante, de circa 32 pe 23 metri, in stil traditional nipon, cu o scara strajuita de copaci cu rol simbolic. Remarcabil in interior este tronul imparatului, asezat pe o platforma octogonala ridicata la inaltimea de 5 metri, subliniindu-se astfel importanta conducatorului tarii.
Palatul gazduia intâlniri cu oaspetii straini, audiente si cele mai importante ceremonii oficiale, ca incoronarea imparatului si desemnarea printului mostenitor. Desi alcatuit din mai multe cladiri, ansamblul este unitar, protejat de ziduri si cu mai multe porti de intrare.
Castelul Nijo, o alta atractie a orasului, a fost resedinta primului shogun din perioada Edo (1603-1868), Tokugawa Ieyasu. Urmasii lui au definitivat constructia dupa doua decenii si palatul, alcatuit din numeroase incaperi, legate prin coridoare, este inconjurat de ziduri groase, in interiorul carora se gaseste si o admirabila gradina japoneza. Pe malul stâng al râului Oi se afla Parcul Maimutelor, cu o vegetatie bogata, in mijlocul careia traiesc aproximativ 100 de specii de pasari, caprioare si, mai ales, circa 130 de macaci, zburdând liberi.
Zona Ninna-ji este renumita si ea pentru templele sale, dar si pentru multimea ciresilor, ale caror flori constituie unul dintre simbolurile tarii. In oras se organizeaza si o serie de festivaluri traditionale, care includ spectacole de dans, muzica si costume specific japoneze.
IRINA STOICA
Comentarii