In secolul trecut rotile Feris, acele uriase schelete metalice, in care oamenii, asezati de cele mai multe ori pe scaune, pot contempla panorama orasului, s-au bucurat de o mare popularitate. Mai mari sau mai mici, au fost plasate in diferite orase, li s-au dedicat cantece si au aparut ca incotestabile vedete in filme. Cea mai cunoscuta este, desigur, cea din Praterul vienez, dar cea mai noua si cea mai mare este British Airways London Eye, cunoscuta si sub numele de Roata Mileniului.
Situata intr-o vecinatate selecta, pe malul Tamisei, vizavi de Palatul Parlamentului ea are o inaltime de 135 metri si poate primi in cabinele ei, de forma unor capsule, 800 de pasageri. O rotatie dureaza aproximativ o jumatate de ora, iar pasagrtilor li se ofera de sus o priveliste extraordinara, cuprinzand aproape 40 de kilometri, pana la castelul Windsor. In ciuda pretului destul de piperat al distractiei, inca din primul an roata a reusit sa atraga peste trei milioane de pasageri si este aproape sigur ca va ramane acolo unde este, cu toate ca amplasamentul ei a fost initial provizoriu.
London Eye (Ochiul Londrei) a fost creatia unei echipe de arhitecti, David Marks si Julia Barfield, sot si sotie, care in 1993 au raspuns unui concurs lansat de The Sunday Times si de Fundatia Arhitecturala din Londra. Concursul urmarea gasirea unor noi modalitati menite a sarbatori mileniul care urma sa inceapa. Locul constructiei era de o deosebita importanta si de o teribila sensibilitate nationala si impunea un proces de consultare public dar arhitectii au considerat ca inainte de orice trebuie demarata structura constructiei in ideea ca aceasta ar putea fi mutata. Acest lucru ducea la regenerarea malului sudic, continuandu-se traditia constructiilor novatoare. Cei doi au hotarat de asemenea sa introduca inovatii tehnice semnificative in configuratia standard de pana atunci a Rotii Feris.
Fiecare dintre cele 32 de capsule de forma elipsoidala are dimensiunile de 8 si 4 metri, pe cele doua axe si este prevazuta cu un mecanism prin care planseul se sustine tot timpul drept. Au fost realizate mai multe dispozitive de amortizare pentru asigurarea unei calatorii fara zdruncinaturi. Platforma de imbarcare a fost conceputa astfel incat sa permita usor intrarea si coborarea din capsula in timpul mersului.
Ridicarea acestei roti poate fi considerata un exemplu de cooperare internationala. Capsulele au fost construite in Franta, de un specialist in teleschiuri, iar panourile de sticla laminata au fost opera specialistilor din Italia. Axul central si butucul, avand o lungime de 23 metri si o greutate de 335 tone, au fost realizate in Cehia, janta de otel si picioarele care sustin structura in Olanda, cu otel din Marea Britanie, iar rulmentii in Germania.
Au existat o serie de dificultati in aducerea acestor piese. Existau atat probleme legate de dimensiunile lor cat si in ceea ce priveste gasirea unor rute corespunzatoare pentru aducerea capsulelor de la fabrica din Grenoble spre portul de imbarcare, intrucat transportoarele incarcate erau mai inalte decat podurile de pe autostrazile franceze.
Procesul de ridicare a jantei si cadrelor in forma de A, care fusesera asamblate pe apa, au fost si el destul de dificil. La prima ridicare s-ar rupt un cablu, dar a doua incercare a fost incununata de succes. Dupa ridicarea acestora si fixarea lor, au fost instalate capsulele, intreaga constructie fiind terminata in anul 1999 si oferita publicului in anul 2000.
Roata a devenit acum un punct de reper remarcabil pentru marea metropola, oferind vizitatorului placerea contemplarii unor locuri bantuite atat de umbra lui Shakespeare, al carui teatru a fost reconstruit tot pe malul stang, cat si de un trecut care traieste intr-o rivalitate amicala cu un prezent privind spre viitor.
IRINA STOICA
Comentarii