Aflata in judetul Vâlcea, pe Valea Oltului, din satul Calinesti, parte componenta a orasului Brezoi, la poalele muntelui Cornetu, manastirea cu acelasi nume are hramul „Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul”. Locasul, initial schit de calugari, a fost ctitorit de marele vornic Mares Bajescu si sotia sa, Maria. Pisania, sapata in piatra de Albesti, mentioneaza incheierea lucrarilor la 29 august 1666 in timpul lui Leon Voda, autorul scrierii fiind popa Stan din Bajesti.
Schitul a primit importante danii inca inainte de terminarea constructiei si, in 1761, in timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, capitanul Alecse Loviste plateste pictura in fresca din Altar, realizata de pictorii Mihai, Radu si Iordache, mentionati intr-o alta pisanie, din coltul de sud-est al naosului.
In 1808 biserica si o parte dintre chilii sunt distruse de un incendiu si viata monahala este intrerupta un timp. In 1835, staretul Irimah reface chiliile si pictura murala.
In 1864-1949 biserica este administrata de Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti care, in 1885, finanteaza construirea inconostasului din lemn de stejar si, un an mai târziu realizeaza pictura in ulei.
In 1916, in timpul razboiului, biserica este dramatic avariata, distrugându-se partea de sus a cupolei si o parte din zidul de est al Altarului. Dezastrul este remediat cu prilejul reparatiilor din 1923-1925, efectuate de Directia Monumentelor, dar zidurile respective au ramas nepictate.
O parte dintre zidurile de incinta si chiliile au fost darâmate in 1898 când s-a construit tunelul de cale ferata care trecea pe aici iar in locul acestora a fost inaltata o cladire cu etaj. Din constructiile de odinioara au ramas foisorul si zidurile dinspre laturile de nord si est, refacute cu prilejul restaurarilor din 1960 de Directia Monumentelor istorice. Tot cu acest prilej au fost facute portile de stejar si noile acoperisuri ale intregului complex.
Manastirea este incadrata intr-un patrat, cuprinzând si cladirile anexa si având in colturi turnuri si foisor. Biserica isi pastreaza forma originala fiind construita din piatra si caramida cu ziduri foarte groase. Este inalta, rdicata dupa un plan trilobat, cu doua turle. Turnul clopotnita, asezat pe pronaos, are opt laturi, iar cel de pe naos, turnul Pantocratorului, are 10 laturi si ferestre foarte inguste.
Zidurile exterioare sunt imbracate intr-o alternanta de caramida aparenta si tencuiala. De jur-imprejur exista un brâu median, inviorat de vopsele, iar acoperisul este din tabla. Interiorul este traditional, naosul fiind despartit de pronaos printr-un zid cu o deschidere mai larga decât o usa. Biserica nu are pridvor dar ramâne un monument reprezentativ pentru arhitectura religioasa a secolului al XVII-lea in Tara Româneasca. In prezent, fostul schit de calugari a capatat statut de manastire si a fost transformat in asezamânt de calugarite.
IRINA STOICA
Comentarii