Adevarat simbol al Venetiei, Marele Canal (Canal Grande) reprezinta unul dintre coridoarele navale majore ale orasului. Multi turisti prefera sa exploreze canalul intr-un mod romantic, in gondole, dar pretul, destul de piperat al acestora nu poate conveni locuitorilor pentru drumuri zilnice. De aceea transportul public se face in asa-zisele vaporetti, vaporase cu o taxa modica sau chiar barci cu motor private, folosite si ca taxiuri.
Canalul, numit de locuitorii Canalazzo este principalul „drum” pe apa care serpuieste prin oras. Are forma unui mare S si se intinde intre Bazinul San Marco si gara Santa Lucia. Are o lungime de 3.800 de metri, o latime care variaza intre 30 si 90 de metri si o adancime de circa 5 metri in cea mai mare parte.
Pana in secolul al XIX-lea traficul se desfasura de-a lungul canalului deoarece acesta nu era traversat decat de un singur pod. Ulterior au mai fost construite Podul Scalzi, Podul Academiei si inca unul a carui constructie este inca destul de controversata.
Inca din secolul al XIII-lea, familiile bogate din Venetia doreau sa-si arate rangul si posibilitatile prin construirea unor palate grandioase pe malurile canalului. Constructiile s-au oprit in secolul al XVIII-lea dar cele existente, remarcabile au adus o faima bine meritata orasului din laguna.
Cladirile sunt ridicate in stil gotic sau renascentist iar autoritatile depun eforturi pentru pastrarea acestora.
O multime de artisti, pictori, muzicieni, scriitori si-au exprimat admiratia fata de acest vestit canal. Printre acestia pot fi admirati: Byron, Canova, Wagner, Hemingway. Sunt multe palate care se oglindesc in apele acestui minunat drum pe apa dar vom mentiona doar cateva dintre ele. Vom aminti astfel Ca’Da Mosto cu arcele sale rotunde in relief si Ca d’Oro (Casa Aurului) construita intre 1424 si 1430. Palatul Corner Spinelli si Palazzo Vendramin Calergi, proiectate de Mauro Codussi combina elementele clasice si bizantine. Stilul acestui arhitect
l-a inspirat pe Jacopo Sansovino care a proiectat Palazzo Corner (Ca Grande) iar Palazzo Grimani di San Luca, proiectat de Michele Sanmichel este considerat capodopera sa cu toate ca etajul superior a fost terminat de G. Giacomo dei Grigi.
Nu putem sa nu trecem peste multimea bisericilor, printre care se numara si Santa Maria della Salute, unul dintre cele mai impresionante monumente ale barocului venetian, care a fost construita intre 1630-1687 dupa desenele lui Baldasare Longhena, pentru a apara orasul de ciuma.
Ridicata dupa un plan octogonal, impodobita cu arcuri si o multime de statui, prezinta in interior opere semnate de Tizian, Giorgione si alti mari maestri din epoca.
Dintre podurile care traverseaza orasul cel mai cunoscut – si dupa unii cel mai frumos – este Rialto. Initial acesta s-a numit „della Moneta” si a fost ridicat de Nicola Barattieri din lemn. Distrus in urma unei rascoale a fost inlocuit in 1444 cu un altul care avea si magazine. Cand acesta a dat semne de oboseala s-a construit podul de piatra dupa desenele lui Antonio Ponte. Terminat in 1592 are o deschidere de 28 metri si este situat la 7,5 metri deasupra apei.
Cel mai important festival care „coloreaza” canalul este „Regatta” respectiv cursa de gondole care are loc in fiecare an in prima duminica din luna septembrie. Ideea acestei curse a fost atribuita dogelui Giovani Soranzo in anul 1315, dar Regatta, asa cum o stim noi a fost relansata in 1896 la initiativa primarului Filippo Grimani. Cursa este precedata de o stralucitoare parada in care participantii poarta vechile costume populare iar gondolele sunt impodobite cu flori si blazoane.
Pe tarm asista inaltele oficialitati ale orasului si multimea amatorilor de asemenea spectacole-eveniment.
IRINA STOICA
Comentarii