O anume atractie speciala a locuitorilor de pe meleagurile romanesti de astazi catre frumusetea simpla si desavarsita emanata de natura s-a metamorfozat, de-a lungul mileniilor, in capodopere artistice care efectiv ne vorbesc fara cuvinte.
Despre suflet si privire, despre miracolul culorilor, al luminii si al iubirii, dar si despre istorie, prietenie, ratiune. Faimoasa noastra ie a devenit un fel de vedeta a artelor vizuale incepand din secolul al XIX-lea, dar a patruns definitiv in constiinta iubitorilor de frumos odata cu tabloul pictorului francez Henri Matisse, „La Blouse Roumaine”, al carui mesaj vom incerca sa-l decodificam.
Elogiu adus feminitatii
Incheiata in aprilie 1940, pictura in ulei pe panza a lui Matisse constituie rezultatul cautarii aproape obsesive, de mai multi ani, a unei esente estetice absolute a vesmintelor populare, avand drept „catalizator” stransa prietenie dintre autor si pictorul roman Theodor Pallady.
Documentarea a inceput-o in 1936, prin serii de fotografii ce permit si intelegerea demersului artistic: simplificarea formelor, a liniilor si a culorilor prin decupaje. Reducand liniile modelului la cea mai simpla expresie, artistul plaseaza curbele pure in centrul atentiei, cautand armonia dintre „taietura” bluzei si organizarea geometrica a motivelor.
In subtext, utilizarea preponderenta a curburilor face trimitere la sensibilitatea si blandetea specifice feminitatii, accentuand lumina optimismului si a sperantei. Sa nu uitam ca aceasta capodopera plastica a aparut in vremurile tragice ale razboiului, iar pe de alta parte ea se raporteaza nemijlocit la respectul pentru calitatile femeii, ia fiind piesa de port popular romanesc care face parte esentiala din costumul traditional feminin.
Lumini si culori
Un element remarcabil, dar care la o privire grabita poate sa ne scape, este absenta luminii exterioare subiectului tabloului. De fapt, aceasta reprezinta o strategie artistica: prin opozitie, chiar ia este cea care furnizeaza lumina cadrului, prin albul sau imaculat. O alta „absenta”, usor de constatat, o constituie lipsa oricarui element de decor. Ne aflam asadar in prezenta unui gros-plan asupra femeii, care poate fi interpretat din perspective diferite.
Prima observatie ar fi aceea ca autorul a intentionat sa accentueze anumite insusiri arhetipale ale femeii, camuflandu-le oarecum in spatele titlului „La Blouse Roumaine”. Sigur, iese aici in evidenta ia in sine, dar alte doua detalii cromatice adauga mesajului un plus de dinamism si de mister.
Fundalul rosu-aprins sugereaza o provocare senzuala majora, un erotism aproape explicit al ansamblului, in timp ce albastrul indica profunzime, liniste interioara si trairi nerostite.
„Regina de gheata”
Aceasta, daca nu cumva Matisse isi striga, prin limbajul culorilor, o anume melancolie a barbatului trecut de a doua tinerete, dar care se afla in prezenta tulburatoare a unei femei mai tinere decat el cu patru decenii. Ipoteza se bazeaza pe un impresionant element din biografia pictorului francez, care acrediteaza ideea ca tanara care i-a servit ca model pentru acest tablou a fost o tanara rusoaica din Siberia, saraca si orfana, pe nume Lydia Delectorskaya.
Refugiata in Franta, ea a devenit asistenta si muza lui Matisse, pana la moartea artistului, in 1954. Intre timp insa, fascinatia exercitata asupra acestuia a declansat conflicte puternice cu Amélie, sotia lui, care l-a si parasit, dupa o tentativa a Lydiei de sinucidere. Dramele personale raman cel mai frecvent ingropate in memoria catorva oameni, insa ele pot da nastere – iata, la fel ca in cazul „Bluzei romanesti” – unor capodopere estetice perene.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii