Orasul Amiens din nordul Frantei nu este doar locul in care se inalta cea mai mare catedrala gotica din intreaga tara, sau Muzeul Picardiei, decorat de Puvis de Chavannes. Este si locul unde, vreme de câteva decenii, a trait indragitul scriitor, marele vizionar care a fost Jules Verne. Prozatorul a fost puternic ancorat in activitatea cetateneasca.
Membru al Consiliului Municipal din 1888 si al Academiei Orasului din 1892 el se refugiase aici inca din 1871, dorind sa scape de galagioasa febra pariziana. Ca edil al orasului se straduise sa realizeze aici o cetate a viitorului, asemanatoare intrucâtva cu cea din scrierile sale. Alegerea acestui oras ca resedinta este strâns legata de casatoria sa cu cea lânga care avea sa ramâna pentru totdeauna.
In 1856 fusese invitat la nunta unui var, in cetatea picarda. Rasfatatul Parisului acceptase invitatia, strâmbând puternic din nas. De altfel era un celibatar convins, membru fondator al cenaclului „Unsprezece fara sotie”. Era sigur ca petrecerea va semana cu o ceremonie funebra, când privirile i-au fost atrase de tânara Honorine Deviane, sora miresei. A fost uimit de gratia si amabilitatea acestei femei, ramasa vaduva cu noua luni in urma si mama a doi copii. Dupa mai putin de un an, la 10 ianuarie 1857, scriitorul, in vârsta de aproape 29 de ani, se casatorea cu tânara vaduva. Familia a locuit o vreme la Crotoy sau a calatorit, dar in cele din urma, Honorine, care suferea puternic de rau de mare, si-a atras sotul in orasul natal unde, in 1871, s-au instalat pe Bulevardul Saint-Charles.
Aceasta adresa a fost repede abandonata pentru alta ca apoi, in 1873, familia sa cumpere un imobil cu doua etaje pe Bulevardul Longueville (actualmente Jules Verne). Se pare ca scriitorul era si aici sufocat de larma familiei, in special de tipetele fiului sau, Michel, si, in octombrie 1882, a inchiriat faimoasa casa cu turn. Scriitorul s-a atasat puternic de aceasta casa cu scara in spirala, cu vitralii elegante si cu faimosul salon cu semineu de marmura alba, decorat cu oglinda si strajuit de o pendula.
Vechiul salon de muzica ii evoca prozatorului propria tinerete, când se intretinea scriind librete de opereta. In biroul de la etajul al doilea a conceput multe dintre operele sale, transpuse in caligrafia sa imposibila, descifrata doar de Honorine, care transcria totul, pentru a nu exaspera editorii. Aici se inchidea cinci sau sase ore pe zi, fara alta tovarasie decât busturile lui Shakespeare si Molicre. Biroul si câteva camere sunt deschise astazi publicului, casa gazduind Centrul International Jules Verne.
In 1885, la 8 martie, prozatorul a dat aici o petrecere impresionanta in cinstea sotiei sale, gazduind 200 de persoane si transformând casa intr-un sediu al celor care erau incredintati ca se poate face „Ocolul lumii in 80 de zile”. Scriitorul s-a deghizat in bucatar, anuntând ca se bea si se manânca gratuit si oferind tuturor lista de bucate afisata acum in salonul de muzica. Piciorul sau diabetic ii pricinuia insa mari suferinte la urcarea scarilor si bastonul incepuse sa nu-i mai foloseasca.
De aceea, in 1900 a revenit in Bulevardul Longueville, unde, cu vederea slabita din cauza bolii, a trait pâna la 24 martie 1905. Cel numit „batrânul magician” se odihneste acum in cimitirul „La Madelaine” din oras, in vreme ce statuia sa, realizata de Albert Roze, arata cu mâna spre Luna.
IRINA STOICA
Comentarii