In cadrul miscarii romantice a secolului al XIX-lea – care a avut apogeul in intervalul 1800-1840 -, panzele de un dramatism tulburator ale lui Delacroix l-au propulsat pe acest pictor francez in fruntea noii orientari artistice. Venit ca o replica emotionanta la "rationalismul" industrializarii, romantismul a fost primit cu entuziasm de public si cu unele retineri de catre critica, atasata mult timp de clasicism si neoclasicism. Doar enumerand principalele compozitii ale lui Delacroix vom sublinia importanta carierei sale: "Moartea lui Sardanapal", "Barca lui Dante", "Libertatea calauzind poporul", "Intrarea cruciatilor in Constantinopol" si "Masacrul din Chios". Femeia luptatoare din "Libertatea calauzind poporul" a fost si inspiratoarea Statuii Libertatii din New York.
Declarat fiu al lui Charles Delacroix, marele pictor romantic francez semana izbitor cu "printul diplomatiei franceze", Talleyrand – cunoscut si ca mare iubitor de femei si posibil tata nelegitim al lui Eugène. Se mai spune si ca Charles era infertil, asa ca pictorul Delacroix (1798-1863) a avut un tata "oarecum cunoscut". Oricare ar fi adevarul, realitatea artistica a aratat ca impactul cu emotionanta panza "Pluta Meduzei" (Théodore Géricault) a fost decisiv pentru stilul si mentalitatea maestrului. Dedicat culorilor vii si planurilor ample, personajelor in miscare si dinamismului general al compozitiilor, Delacroix a reprezentat si o formidabila replica impotriva unui perfectionist neoclasic precum Ingres, al carui adversar a fost. Apropiat mai degraba de ingrosarile de tusa ale lui Rubens, Delacroix si-a dedicat o mare parte din timp si ilustrarii unor autori de mare prestigiu, apropiati de temperamentul sau vulcanic: Byron, Shakespeare si Goethe. Nu intamplator, una dintre cele mai cunoscute si mai simptomatice panze ale sale este "Moartea lui Sardanapalus" (rege asirian), realizata dupa o piesa de Byron. Numai ca Delacroix il "completeaza" pe englez si in compozitia sa si concubinele suveranului sunt ucise.
Dupa aceasta capodopera, maestrul da dovada definitiva a maturitatii sale artistice si realizeaza maiastra lucrare "Libertatea conducand poporul" (1830). Mobilizatoarea panza, in care este "inventata" femeia neinfricata, Franta, purtand steagul natiunii, aduce pe lume si personajul care, in "Mizerabilii" lui Hugo, va purta numele de Gavroche. Este pustanul cu pistoale in maini, simbol al viitorului intruchipat de revolutie. Magistrala lucrare a fost achizitionata de guvernul francez, dar expusa foarte rar, pentru ca era "prea inflacarata…" Dar asa a ajuns Delacroix decoratorul unor importante interioare oficiale, pentru care s-a inspirat din tehnicile lui Veronese si Tintoretto.
Maestrul a obosit de timpuriu din cauza numeroaselor comenzi si a calatoriilor exotice. Din pacate, viata sa personala nu a fost deloc imbelsugata, precum cea a presupusului sau tata (Talleyrand). Avea multi prieteni pictori – cu care a si fondat Societatea Nationala de Arte Frumoase (1862) – insa prea putine doamne. In putinul sau timp liber se refugia de la Paris la tara, la Champrosay, unde era ingrijit de Jeanne-Marie. Aceasta femeie, angajata ca menajera, avea sa ramana langa maestru aproape douazeci de ani, pana la moarte. Nu a avut urmasi si cu tristete a lasat in urma 9.140 de lucrari, dintre care 853 uleiuri pe panza. Baudelaire a fost devastat de disparitia sa si i-a facut o calduroasa caracterizare celui "pasionat de pasiune".
PAUL IOAN
Comentarii