Cunoscuta sub numele de Palatul Garnier, alaturi de bisericile Nôtre Dame sau Sacré Coeur si de Muzeul Luvru, Opera din Paris este unul dintre simbolurile Orasului Luminilor.
Construita la capatul unui bulevard larg numit in vremea respectiva „Bulevardul Capucinilor”, in stil neoclasic, este al treisprezecelea teatru care gazduieste Opera din Paris, de la fondarea sa ca institutie de catre Ludovic al XIV-lea in 1669. Numele de Palatul Garnier l-a primit dupa construirea celui de al doilea teatru liric de acest fel, Opera Bastille inaugurata in 1989 cu prilejul bicentenarului Revolutiei franceze.
Palatul a fost construit in timpul lui Napoleon al III-lea si facea parte din marele plan urbanistic de modernizare condus de Baronul Haussmann. Proiectul a fost pus in concurs si a fost castigat de un tanar arhitect francez, Charles Garnier. In varsta de 32 de ani reuseste sa invinga adversari ilustri ca Rohault de Fleury sau Viollet-le-Duc. Lucrarile s-au desfasurat intre 1862 si 1873 iar constuctia, in stil eclectic ocupa o suprafata de 11.000 de metri patrati.
Se spune despre Palatul Garnier ca este „cea mai frumoasa opera din lume” si legenda mai spune ca, rugat de imparateasa Eugenia sa proiecteze cladirea in stil roman sau grec, arhitectul a raspuns ca opera sa „Este in stil Napoleon al III-lea”. Constructia a fost rezultatul unei colaborari stranse a lui Garnier cu arhitectul Victor Louret, autor al teatrului din Bordeaux si cu mai multi sculptori din care cel mai cunoscut este Jean Baptiste Carpeaux.
Lucrarile au fost intrerupte de mai multe ori, din mai multe motive printre care razboiul franco-german de la 1870, caderea Primului Imperiu, existenta unei mari panze freatice. La 15 ianuarie 1875, cand a avut loc inaugurarea, guvernul vremii, vrand sa stearga orice urma a unui trecut apropiat „a uitat” sa-l invite pe Garnier, care si-a cumparat bilet asistand la spectacol, alaturi de sotia sa, ca simpli spectatori. Acest lucru nu l-a impiedicat pe arhitect sa realizeze si alte constructii faimoase la Paris, Nisa si Monte Carlo.
Palatul Garnier are dimensiuni impresionante: 2.200 de locuri si o scena pentru 450 de artisti. Barocul francez si barocul italian, cu influente din arhitectura greaca si renascentista si-au pus amprenta pe constructia de un lux si un rafinament care rivalizeaza cu Palatul Versailles. Combinatia de metale si marmura, basoreliefurile aurite catifelate, vazele de Sevres, candelabrele de cristal, toate dau senzatia unei lumi de basm. Pe fatada impresionanta, cu o scara larga si impodobita cu coloane impunatoare, pot fi remarcate doua registre creand un tot armonios. Cateva statui alegorice reprezinta artele si armonia dintre aceste statui cea mai cunoscuta este „Dansul” de Carpeaux care este de fapt o copie, originalul aflandu-se la Muzeul Orsay. Exista si busturile de bronz ale unor compozitori vestiti ca Bach, Pergolesi, Hayden si Cimarosa.
Interiorul impresioneaza prin marea scara de marmura, cu anexe si balcoane cu decoratii surprinzatoare prin marele foaier dar si prin sala de spectacol, in forma de potcoava cu tavanul pictat de Chagall si un candelabru de cristal de opt tone.
In cladire, exista de asemenea o biblioteca si un muzeu evocand evolutia baletului si muzicii franceze de-a lungul timpului.
IRINA STOICA
Comentarii