Operatiunea „GLADIO”

          Continuam publicarea, in exclusivitate, a altor câteva fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M.

          Continuam publicarea, in exclusivitate, a altor câteva fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol. I (Autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999), in care vom vedea cum se pregateste un complot de catre loja francmasonica „Propaganda Due”, serviciile secrete italiene si Junio Valerio Borghese, supranumit „Printul negru”, un complot care, din fericire, n-a mai avut loc… (A.H.)
          
           In legãturã cu rolul colonelului Gelli, este semnificativ un raport al S.I.S.M.I., care mentioneazã cã Ted Shackly, directorul tuturor actiunilor acoperite ale C.I.A. în Italia, l-a prezentat pe conducãtorul Lojei francmasonice „P.2″, Licio Gelli, lui Alexander Haig (n.n. general american, colaborator al presedintelui Nixon si al secretarului de stat Henry Kissinger, în timpul rãzboiului din Vietnam; comandant al fortelor N.A.T.O. din Europa între 1975-1979 si secretar de stat în anii 1981-1982). Cu autorizarea lui Haig si a lui Kissinger, Gelli a recrutat, în toamna anului 1969, 400 de oficiali italieni si ai N.A.T.O. în loja sa. Complotul a fost dezvãluit de presã la 18 martie 1971, când unii conjurati au fost arestati, iar Borghese si Gavino Matta, un alt complotist, ex-combatant fascist în rãzboiul din Spania, fiind avertizati, au avut posibilitatea sã fugã în Spania. Conjuratii au fost internati, „pe motive grave de sãnãtate”, în clinici luxoase unde Miceli i-a vizitat, dupã cum a afirmat, „pentru a controla fenomenul subversiv”. Cu prilejul unei astfel de vizite la Villa Marguerita, unde era internat Orlandini, al doilea cap al complotului, Miceli i-a fãcut semnul conventional sicilian „nu vorbi si eu te voi proteja”.
           Dupã cum rezultã din sentinta procesului, marii autori ai complotului, Borghese, Orlandini si Sauci, erau în legãturã permanentã cu sefi ai S.I.D., iar functionari ai serviciului informau constant asupra evolutiei situatiei. O problemã fundamentalã a rãmas neclarificatã si anume, dacã tentativa de loviturã militarã a fost o repetitie generalã a structurilor oculte paralele sau a intervenit un element necunoscut care a dat totul peste cap.
           Giuseppe De Lutiis, cercetând mai multe informatii succesive, ajunge la concluzia ca Borghese a fost, de la început, menit sã fie depãsit de evenimente. Când grupurile armate ale extremistilor neofascisti (Noua Ordine si Avangarda Nationalã) ar fi ajuns sã controleze unele centre de putere, ar fi urmat declansarea unui plan antiinsurectional aflat în posesia comandamentului general al jandarmeriei, care prevedea arestarea exponentilor politici, sindicali si militari ai stângii. Planul rezulta a fi similar cu cel din vara anului 1964, când De Lorenzo se afla la comandamentul general al jandarmeriei. De altfel, investigatiile efectuate au scos la ivealã prietenia dintre De Lorenzo si Borghese, legãturile dintre Borghese si Miceli, între Miceli si Orlandini, precum si cu rezidentura C.I.A.
           Andreotti, în 1974, în calitate de ministru al apãrãrii, va înainta dosarul cercetãrilor magistraturii din Roma. Nu se va ajunge, însã, la nici un rezultat cert. Câtiva ani mai târziu, va rezulta cã structura organizatiei subversive nu fusese dezvãluitã, ea continuând sã functioneze, amânând doar data loviturii de stat. Apare, astfel, evident cã exista o retea secretã paralelã, protejatã de S.I.D. cãreia justitia sã nu-i poatã aplica legea. Aceastã retea tine de operatiunea „Gladio”, sau planul „Demagnetize”, pus de acord, în 1956, între S.I.F.A.R. si C.I.A., care a determinat proliferarea organizatiilor clandestine „Gladio”, „X”, „Roza Vânturilor”, Loja francmasonicã secretã „P.2″ si „S.I.D. Paralel”. Ansamblul operatiunii avea în vedere, în mod formal, o amplã miscare secretã de rezistentã din partea tãrilor occidentale fatã de o eventualã invazie din partea Tratatului de la Varsovia.
           În plan practic operational, aceastã retea ocultã a fost utilizatã, sub motivatia ei initialã, pentru influentarea si anormalizarea cursului vietii politice în directia anulãrii sanselor fortelor de stânga de a se afirma si prelua puterea. Retelele „Gladio” au fost demascate la sfârsitul anilor’80. La 10 octombrie 1991 au fost inculpati penal amiralul Fulvio Martini, fost director al S.I.S.M.I. si generalul Paolo Inzerilli, fost sef al Statului Major al S.I.S.M.I., anterior al Oficiului Securitãtii Nationale, precum si conducãtor al retelei „Gladio”.