Secolul al XVII-lea reprezinta o perioada infloritoare si plina de importanta pentru arhitectura intregii Europe. Regii si principii isi demonstrau puterea la o scara impresionanta, vrând sa joace un rol important in trecerea arhitecturii spre stilul baroc. Aflat in apropiere de Woodstock Oxfordshire, Marea Britanie, Palatul Blenheim, ridicat in acest stil baroc, a fost construit ca un dar al natiunii pentru marele sau general John Churchill, primul duce de Marlborough, in semn de recunostinta pentru succesul obtinut in Razboiul Spaniol de Succesiune, care a culminat cu infrângerea Frantei in batalia de la Blenheim, pe Dunare, in Bavaria.
In aceasta batalie trupele engleze si austriece, conduse de ducele de Marlborough si Eugeniu de Savoia, au luat prin surprindere trupele bavareze si pe cele franceze, patrunzând pâna in mijlocul lor si capturând 13000 de soldati. Alti 18.000 au fost ucisi, raniti sau au murit inecati. Armata franceza a suferit prima infrângere dupa aproape 50 de ani, iar Bavaria a iesit din razboi.
Palatul, ridicat din initiativa Parlamentului Britanic, a primit numele faimoasei batalii, iar lucrarile au fost incredintate arhitectului Sir John Vanbrugh. Acesta se remarcase in egala masura ca scriitor si soldat, fiind chiar inchis de francezii care il considerau spion. Arhitectul, care realizase si Castelul Howard, din Yorkshire, era nu doar omul momentului ci si un artist deosebit de priceput, asa ca alegerea sa a fost cât se poate de fireasca. Vanbrugh a lucrat in colaborare cu Nicolas Hawksmoot, unul dintre discipolii lui Christopher Wren.
Hawksmoot a devenit celebru si pentru cele sase biserici pe care le-a proiectat in Londra in a doua decada a secolului al XVIII-lea. Vanbrugh si Hawksmoot au vrut ca prin opera lor sa rivalizeze cu cele mai mari castele europene, inclusiv Versailles. Constructia a inceput in 1705 si a fost complet terminata 20 de ani mai târziu, respectiv in 1725. Poate ca nu s-a realizat chiar un Versailles englezesc, dar a fost cu siguranta cea mai monumentala constructie privata ridicata pâna la momentul respectiv in Britania. Este, de asemenea un minunat exemplu de baroc englez.
Palatul Blenheim este o cladire rectilinie, perfect simetrica, in care copul central este flancat de doua aripi cu colonade, fiecare construita in jurul unei curti. Stilul sobru al intrarii principale este subliniat de porticul larg si de uriasele coloane corintiene. Totul sugereaza profunzime, lipsind ornamentele greoaie.
Desenul intregului colos de piatra, acoperind multe hotare in Oxfordshire, a pus pe prim-plan grandoarea, in detrimentul confortului casnic. De exemplu bucatariile au fost gazduite in una din aripile exterioare, la un sfert de mila departare de sufrageriile din corpul principal. Sarah, ducesa de Marlborough, n-a facut niciun secret din faptul ca ea ar fi preferat confortul in locul maretiei.
Remarcabile sunt, gradinile palatului. La inceputul secolului al XIX-lea, Henri Wise, gradinarul reginei Anne, le-a proiectat dupa stilul formalist al palatului Versailles. Mai târziu, Capability Brown le-a refacut in stil pastoral, cu paduri, pajisti si canale parând naturale. Castelul si-a mentinut proprietarii de-a lungul vremii, nefiind cedat unei alte familii. In secolul trecut aici a fost casa uneia dintre cele mai de seama personalitati ale tarii, celebrul Winston Churchill.
IRINA STOICA
Comentarii