Vechea opera din Paris, cunoscuta si sub numele de Palatul Garnier, este considerata una dintre cele mai elegante dar si mai spatioase cladiri de acest fel din lume. Cu o suprafata de 11.000 mp si o capacitate de 2000 de spectatori plus 450 actori si figuranti sutinuti de scena, este, in acelasi timp, cel mai interesant edificiu ridicat in timpul lui Napoleon al III-lea. Constructia a inceput atunci cand suveranul a hotarat renovarea capitalei, prin marile constructii conduse de baronul Haussmann. Arhitectul a fost ales in urma unui concurs deschis, tinut in 1860. Castigatorul a fost Charles Garnier, un tanar de 35 de ani, absolvent al Scolii de Arte Frumoase si al Academiei Franceze din Roma, necunoscut intelectualitatii pariziene. El a inteles perfect ca i se cerea o cladire care sa functioneze perfect din punct de vedere al artistilor si al spectatorilor si, in acelasi timp, sa permita o etalare a bogatiei si elegantei celor care doreau sa petreaca o seara in acest templu a muzicii.
Constructia a durat 15 ani. Inceputa in 1860, a fost intrerupta de numeroase evenimente ca razboiul din 1870 sau caderea regimului imperial. Inaugurarea a fost facuta la 15 ianuarie 1875. Fatada cladirii, dominata de scara larga, care conduce spre un prim nivel, respectiv parterul, este impodobita cu arcade si stalpi masivi, intre care sunt plasate statui ale compozitorilor sau grupuri alegorice printre care vestita compozitie "Dansul" a lui Jean-Baptiste Carpeaux. Originalul se afla acum la Muzeul Orsay. Primul etaj se remarca prin coloane inalte, perechi, incadrand ferestre largi. Deasupra acestuia este un atic (etaj scund, situat imediat sub acoperis) acoperit de o cupola usor aplatizata. In punctul cel mai inalt al fatadei este plasata statuia lui Apollo, tinand lira, flancat la un nivel inferior de doua statui reprezentand ca inaripati. Cele trei opere aurite sunt toate creatii ale lui Millet. Constructia de la baza pana la lira lui Apollo are o inaltime de 73,6 metri.
Garnier a avut ca model Grand Théatre din Bordeaux, construit de Victor Louis. De aceea, si in noua cladire exista o sala de intrare spatioasa din care porneste o scara de marmura alba. Scara Operei din Paris, spre deosebire de modelul initial, este mult mai mare, cu arcuri bogate si decoratiuni mai abundente facand din drumul spectatorilor spre locurile lor un fel de legatura cu o lume de basm. Balustradele, cariatidele, coloanele creeaza prin ele insesi un spectacol emotionant. Plafonul pictat de Isidore Pils prezinta diferite alegorii ale muzicii. La capetele scarii sunt doua lampioane, de fapt doua statui de bronz reprezentand femei sustinand luminile.
Sala de spectacol, in forma de potcoava, cu mai multe randuri de loje, totul imbracat in catifea rosie luminata de un imens candelabru de 8 tone, are plafonul pictat de Marc Chagall care, prin lucrarea sa a adus un omagiu unui numar de 14 compozitori vestiti si operelor acestora. Remarcabila este de asemenea cortina pictata, impodobita cu ciucuri auriti. Foaierele sunt la randul lor largi si bogat decorate cu bolti si oglinzi, plafoane pictate de Paul Baudry si o multime de statui printre care un bust al lui Charles Garnier realizat de sculptorul Carpeaux. Biblioteca si muzeul completeaza in mod fericit aspectul acestui templu al muzicii. Sunt expuse aici tablouri, statui, partituri, documente, fotografii, toate evocand istoria operei si a muzicii in capitala Frantei.
"Galeria de sticla", un salon rotund, cu un plafon reprezentand pauni si bacante, pictat de Clairin, salon care expune si tapiserii ilustrand diverse bauturi, pescuit si vanatoare, ca si micul magazin din stanga parterului constituie si ele o incantare pentru vizitatori. Facilitatile de culise sunt de asemenea bine organizate, existand o sala imensa pentru repetitii. De teama atentatelor, imparatului i s-a creat o intrare separata, iar subsolul, strabatut de tuneluri, i-a inspirat lui Gaston Leroux celebrul sau roman "Fantoma de la Opera".
IRINA STOICA
Comentarii