Orasul Corfu, cel mai mare din insula cu acelasi nume, capitala a acesteia, este numit de localnici Kerkira sau Kerkyre. Constituie o veritabila atractie pentru turistii care vin aici sa cunoasca o istorie care se desfasoara de secole, implicandu-se in dezvoltarea Greciei inca din secolul al VIII-lea. Ridicat pe coasta de est a insulei, pe un promontoriu dominat de Fortul Vechi, inscris pe lista monumentelor UNESCO, este un amestec romantic de arta bizantina si venetiana, cu stradute serpuitoare, case acoperite cu tigla, gradini ascunse. Orasul vechi, strajuit de doua fortarete si inconjurat de mare, prezinta, printre alte monumente si o „mostenire britanica” si anume Palatul Regal numit si Palatul Sfantul Mihail si Sfantul Gheorghe.
Construit intre 1819-1824, acesta urma sa reprezinte resedinta confortabila a inaltelor autoritati engleze ale Protectoratului Insulelor Ioniene creat in 1815, cu ocazia reorganizarii Europei post-napoleoniene. In acelasi timp palatul era un loc de adunare pentru membrii ordinului englezesc „Sfantul Mihail si Sfantul Gheorghe”, fondat in 1818. De aceea pana in zilele noastre palatul poarta numele celor doi sfinti.
Planurile au fost desenate de George Whitmore (ulterior Sir George), un colonel al grupului regal al inginerilor din garnizoana Corfu. Data fiind perioada in care a lucrat si oamenii muncitori care il inconjurau, nu este deloc surprinzator faptul ca intreaga constructie a fost conceputa in stil neoclasic, amintind in acelasi timp de marile case englezesti in stil georgian.
Cea mai proeminenta sectiune a palatului este fatada principala cu coloane dorice si doua arcuri mari, romane, care flancheaza corpul cladirii. Sirul de coloane este rar, aerisit, lasand suficient loc intre ele ca sa ofere o excelenta luminare a parterului. Distanta intre coloane este atat de mare incat ar putea permite unei masini sa treaca printre ele.
Deasupra galeriei de coloane se afla doua siruri de ferestre cu chenare sobre din piatra. Toate au forma dreptunghiulara cele din primul rand, mai mari sunt in pozitie verticala iar cele de deasupra, mai mici, in pozitia orizontala. Remarcabile sunt scara de piatra, nu foarte inalta, balustradele, tot din piatra, care o marginesc si celelalte coloane aflate la o anumita distanta.
Colonelul Whitmore a ales pentru constructia sa o piatra de Malta, mai putin dura, gandindu-se poate la casele englezesti de tara. Din nefericire, aceasta piatra nu a rezistat prea bine trecerii timpului si atat pavimentele cat si decoratiile ferestrelor au avut de suferit. Cand Insulele Ioniene au revenit Greciei in 1864, Palatul a devenit resedinta de vara a familiei regale. Cladirea a supravietuit ocupatiei germane si italiene din timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial si distrugatorului cutremur din 1953.
Neglijat o vreme dupa instaurarea Republicii si exilul familiei regale, a avut nevoie de o serie de restaurari atent executate. Gradinile palatului sunt completate de acvarii venetiene din piatra, copaci si flori exotice, platforme cu vedere spre golf. Palatul gazduieste Muzeul de Arta Asiatica prezentand exponate chinezesti, indiene si japoneze din neolitic pana in secolul al XIX-lea.
Mandria muzeului este colectia de portelanuri chinezesti cuprinzand obiecte realizate intr-o perioada extinsa de la Dinastia Shang (1500 i.Hr.) pana in secolul al XIX-lea. Tot in muzeu sunt pastrate si Arhivele Academiei Ioniene.
IRINA STOICA
Comentarii