Secolul al XVII-lea a fost o perioada in care constructiile eclesiastice au inflorit pe intreg batranul nostru continent. Odata cu bisericile au fost inaltate si o serie de palate prin care conducatorii politici si religiosi isi etalau puterea. La inceputul secolului al XVIII-lea numeroasele palate baroc au devenit expresie a unui anume fel de mandrie nationala. La cele mai multe se manifesta clar influentele Palatului Versailles, dar in Austria si Germania arhitectii locali au gasit in constructiile lor modalitatea de a-si exprima identitatea nationala.
Superba constructie de plan semicircular din Würzburg, de pe malurile raului Main din Bavaria a fost ridicata la initiativa a trei principi-episcopi din familia Schönborn. Cei trei s-au dovedit cunoscatori in arta arhitecturala sugerand nu doar un anume plan ci si multe motive ornamentale. Ei au autorizat constructia unor biserici baroc, trei la numar, in Würzburg si au ridicat palatul parasind vechea citadela europeana de la Marienburg. Lucrarile au durat din 1650 pana in 1750 dar inca din 1744 constructia era considerata una dintre cele mai mari si mai frumoase cladiri baroc din Germania. Johann Philipp Franz von Schönborn l-a ales drept conducator al lucrarilor pe arhitectul Johann Balthasar Neumann considerat unul dintre cei mai de seama arhitecti ai tarii, reprezentant al barocului german tarziu.
Nascut in Boemia, Neumann a devenit cunoscut ca un mare maestru, desenand biserici si palate impresionante atat prin eleganta exterioara si folosirea ingenioasa a spatiului, cat si prin decoratiile exterioare spontane si indraznete. Una dintre specialitatile sale consta in realizarea scarilor de ceremonie. Neumann care a venit la Würzburg in 1711, ca inginer militar, era inca tanar in comparatie cu alti arhitecti experimentati ai vremii cand i s-a propus, in 1720, supervizarea lucrarilor palatului episcopal Residenz. De aceea a simtit nevoia sa apeleze la alti arhitecti ca austriacul Hildebrandt si doi maestri francezi Cotte si Boffrand.
Cu toate ca puternicele influente rococo pot fi atribuite intr-un fel celor doi francezi, grandoarea constructiei poarta in mod evident marca lui Hildebrandt. Acesta a desenat decoratiile abundente a sectiunii superioare al pavilionului central al palatului, interiorul Salii de Onoare si Capela Episcopului. Exista doua elemente arhitecturale care fac faima acestui vestit Residenz.
Acestea sunt cele care ii confera trasaturi specifice, nemaiintalnite in alta parte. Unul dintre acestea il reprezinta Capela Episcopului (Hofkirche), ridicata intre 1732-1741 in care colaborarea lui Hildebrandt cu Neumann a fost foarte stransa, iar cel de al doilea este Marea Scara dubla de la intrare, conducand spre Sala de Onoare (Kaisersaal). Marea Scara, desenata de Neumann este, una dintre cele mai originale si mai ingenioase opere ale artistului.
Construita intre 1737-1742 pentru noul episcop, dubla scara este sustinuta de arcade inalte, deschise. Deasupra acestora tavanul cu bolta acopera intreaga suprafata care pare sa pluteasca in aer. Decoratiile interioare au fost facute dupa terminarea structurii constructiei, in 1744. Remarcabile sunt operele marelui pictor italian Tiepolo din Sala de Onoare si tavanul Marii Scari. Artistul a creat aici o fresca uriasa, decorata cu simboluri ale celor patru continente cunoscute la vremea respectiva. In Sala de Onoare pot fi de asemenea mentionate stucaturile lui Antonio Bossi care adauga artei lui Neumann si barocului insusi un plus de stralucire.
IRINA STOICA
Comentarii