Panteon crestin

          Biserica din Romita
          
          In judetul Salaj, pe malurile Agrijului, se afla satul Romita a carui biserica de lemn dateaza de mai bine de 250 de ani, fiind considerata opera de arta, un adevarat monument istoric. Locasul, cu hramul „Sfântul Nicolae”, are o clopotnita scurta, cu deschideri semicirculare si coif.

          Biserica din Romita
          
          In judetul Salaj, pe malurile Agrijului, se afla satul Romita a carui biserica de lemn dateaza de mai bine de 250 de ani, fiind considerata opera de arta, un adevarat monument istoric. Locasul, cu hramul „Sfântul Nicolae”, are o clopotnita scurta, cu deschideri semicirculare si coif. În pronaos exista o admirabila cruce de lemn sculptata având inscriptia care consemneaza numele primului preot de aici: „Popa Gheorghe, 1740”.
          Constructia are o lungime de 9,80 metri si o latime de 4,60. Prispa a fost adaugata ulterior, la sfârsitul secolului al XVIII-lea si este presarata cu o multime de cuie de lemn cu capete în forma de floare, ceea ce îi da un aspect mai prietenos, mai putin sobru. Pictura interioara a fost distrusa de vreme, si mai ales de ploile care patrundeau înauntru, dar se pastreaza în conditii bune trei icoane împaratesti: „Iisus Hristos”, „Maica Domnului” si „Botezul Domnului”. Acestea au chenare în frânghie si au fost realizate în tonuri pastelate în acelasi secol al XVIII-lea. Intrarea se afla pe latura de sud si ancadramentul este decorat cu trei profiluri sculpate, suprapuse.
          Locuitorii au încercat sa se îngrijeasca de starea locasului, astfel încât acesta sa fie protejat de intemperii. De aceea l-au acoperit cu tabla înlocuind, în 1968, sita de odinioara. Aceasta însa ar reda asezamântului aspectul initial, întreaga frumusete. Biserica se mândreste si cu un important fond de carte veche, printre exemplarele de aici aflându-se chiar Chiriacodromionul tiparit cu ajutorul lui Constantin Brâncoveanul la Alba Iulia, în 1699. Cartea a fost cumparata de preotul din Romita în 1752 de la Galpâia pentru suma de 4 florini. Câteva dintre volumele de aici pastreaza însemnari care dovedec strânsa legatura dintre preoti si oamenii locurilor, cum ar fi ravasul oilor pe care preotul Gavril le încredintase pacurarului în 1763, aflat pe coperta Triodului tiparit la Bucuresti în 1726. Locasul este înconjurat de o livada înierbata unde, din loc în loc, rasare un brat al câte unei cruci de piatra. Una dintre acestea având sculptate numele Sava si Stanca este întreaga, având si data 1795 si fiind decorata cu rozete sculptate.
          Dupa cum dovedesc aceste relicve, nefiind vorba de crucile dintr-un cimitir, aici si-a desfasurat activitatea o scoala de cioplitori în piatra, mai exact de sculptura populara.
          Toate acestea probeaza viata intens culturala si religioasa de pe aceste meleaguri, ale caror constructii de lemn completeaza farmecul locurilor.