Familia renumitului pictor flamand Pieter Bruegel cel Batran (1525-1569) a fost compusa din trei mari artisti ai Renasterii si alti trei pictori de mai mica importanta, dar care se numara printre creatorii flamanzi din secolele XVI-XVII.
„Patriarhul” acestei dinastii a avut doi fii ale caror nume ar putea starni confuzie: primul nascut este cunoscut drept Pieter Brueghel cel Tanar, iar cel de-al doilea este Jan Brueghel cel Batran. Parca pentru a accentua confuzia, cei doi fii au semnat cu „h” in numele de familie, pe cand tatal lor renuntase la aceasta litera. Pentru aceasta celebra tripleta flamanda de maestri a intervenit o delimitare mai limpede si care provine din tematica abordata de fiecare in parte. Astfel, tema predilecta a tatalui a fost lumea satelor flamande fiind poreclit „Bruegel taranul”. Primul fiu, Pieter Brueghel cel Tanar a fost poreclit „Brueghel al Infernului”, din cauza tendintei de a reprezenta grotescul si obsedantei teme a mortii. In fine, fiul cel mic, Jan, a fost poreclit „Brueghel al Paradisului” pentru ca tematica sa este plina de optimism si lumina joaca un rol esential in peisajele sale.
„Bruegel taranul” s-a nascut intr-o mica localitate la granita dintre actualele teritorii ale Belgiei si Olandei, si anume Breda. Nu se stiu foarte multe despre copilaria sa si despre inaintasii sai. Se stie cu certitudine ca a fost ucenic in atelierul pictorului Coecke van Aelst, cu a carui fiica, Mayken, se va casatori. Datorita talentului sau de desenator, el este primit ca maestru in breasla pictorilor numita „Sfantul Luca”. In aceste circumstante el va primi supranumele de „taranul”, caci devenise cel mai apropiat artist al mediului rural din preajma portului Antwerp.
Ca si in cazul altor mari maestri ai picturii, „taranul” si-a demonstrat de timpuriu originalitatea, refuzand sa lucreze in stilul clasic al Renasterii. Originalitatea picturilor, gravurilor si desenelor sale consta in eliberarea de orice canon si crearea de personaje si scenarii care imbina o nuanta caricaturala si una fantastica, asa cum facuse inaintasul sau Hieronymus Bosch. Multe din personajele sale ne aduc aminte de faimoasa compozitie a lui Bosch, „Gradinile placerilor lumesti”.
In cronicile epocii se spune ca „taranul Bruegel” obisnuia sa plece zile si nopti prin satele de langa Antwerp si Bruxelles (unde a trait zece ani) si sa observe toate obiceiurile lumii rurale, inclusiv modul cum isi petrec copiii ziua. De altfel, lucrarile in care apar jocurile copiilor de tarani sunt inconfundabile si ele denota o duiosie impresionanta, probabil un fel de amintiri din propria sa copilarie.
Acest pictor atat de apropiat de lumea sateasca flamanda nu a uitat nici de unele contradictii dintre traditiile laice si cele religioase ale oamenilor de rand. Din pacate, Inchizitia cerceta cu frenezie orice dovada de erezie si „taranul” a fost nevoit sa-si distruga unele lucrari suspecte de ironie la adresa Bisericii… Bruegel taranul a trait doar 44 de ani si este un reper important al artei flamande.
Nota: ilustratiile sunt reproduceri dupa Pieter Bruegel cel Batran.
PAUL IOAN
Comentarii