Peste 30 de milioane de specii ce apartin regnului animal traiesc pe Pamânt. Totusi, in muzee putem vedea numai circa 5% din acestea, marea majoritate fiind reprezentata de vertebrate.
La intrebarea fireasca pe care si-au pus-o unii oameni de stiinta – de ce acest dezechilibru flagrant? – in principiu tot stiinta aduce posibilele raspunsuri.
Cu totul surprinzator si socant, in muzeele de arta plastica isi gasesc un loc privilegiat si necuvântatoare – altele decât ursul pus sa „pateze” pânza cu labele inmuiate in vopsele ori câinele care se hârjoneste in voia lui, colorând in acelasi mod, absolut la intâmplare, albul unor asa-zise pânze de tablouri.
Fara a nega anumite posibile inclinatii asa-zis artistice ale unor animale, putem sa remarcam o relatie privilegiata, oculta si bizara intre obiectul in sine numit creatie de arta plastica si actiunea de generare a acestuia.
Exemple magistrale de reala colaborare, in acest sens, intre oameni cu pregatire profesionala in acest domeniu, pe de o parte, si albinele unei/unor populatii domestice, pe de alta parte ne arata cu claritate ca mai avem inca multe de aflat, de invatat si de pus in forme utile, din ceea ce inseamna existenta si rezultatele activitatii spontane, instinctive sau elaborate a vietatilor din jurul nostru.
S-au inregistrat cazuri senzationale, in care albinele s-au adunat pe icoane, brodându-si acolo, dupa stiinta si priceperea lor fabulosii faguri de ceara curata datatori de hrana a vietii. Lucrarea micilor vietati a imbracat imaginea icoanei, cu exceptia chipului personajului sfânt zugravit, respectând o taina imposibil de deslusit in termeni stiintifici. Intr-un mod similar, doua artiste din Canada „colaboreaza” cu familii de albine la desavârsirea unor opere de arta cu caracter de unicat.
Aganetha Dyck lucreaza cu albinele vii, introducând diverse obiecte create de om in stupii lor si „le permite” sa construiasca fagurele peste acestea. Procesul poate dura saptamâni, luni si uneori ani pâna când Dyck decide ca sculptura este terminata.
Artista de 84 de ani a fost mult timp interesata de comunicarea dintre specii, iar cercetarile ei au examinat indeaproape efectele complexe ale disparitiei albinelor de pe Pamânt. Lucrul cu insectele are ca rezultat forme complet neasteptate, care pot fi surprinzatoare si chiar pline de umor.
Unele dintre articolele modificate de albine includ echipament de hochei, rochii facute manual, pantofi de dama si figurine de portelan din secolul al XVIII-lea, care au fost transformate suprarealist, devenind obiecte noi si interesante.
Aganetha marturiseste deschis ca „albinele fac cea mai mare parte a muncii” si ca este o colaboratoare fericita a acestora. Prin producerea de lucrari care sunt o sinteza a unui parteneriat interspecii, se subliniaza mesajul pe care artistul vrea sa-l transmita, si anume ca viata fiintelor de pe glob este interconectata, iar noi, ca oameni, nu suntem izolati.
Artistei Ava Roth ii place sa lucreze la proiecte de colaborare, dar colegii sai de studio nu sunt prieteni cu doua picioare. Ea se asociaza cu albinele din curte pentru a crea colaje mixte ce combina broderii, margele, tesaturi, scoarta de copac, dar mai ales faguri de miere. Artista construieste lucrari de arta in interiorul ramelor de fagure, iar albinele completeaza „piesele”, inglobându-le in modele organice de fagure.
„Acest proiect implica o ascultare atenta, respectarea albinelor si cooperarea totala cu ele, de la alegerea materialelor, dimensiunea, momentul si domeniul de aplicare al designului, spune Roth. Intentia mea este sa omagiez munca extraordinara a albinelor, sa o potrivesc cu cusaturi care invoca si evoca fagurele lor delicat si efemer.”
Când Ava Roth adauga ultima piesa, atasând ramurile de copac, frunze si flori, par de cal sau ace de porc-spinos la lucrarile sale de arta brodate, ea transmite materialul fibros omologilor in negru si galben. Ea „colaboreaza” cu albinele pentru a-si imbraca piesele mixte in fagurii de ceara. Ceea ce iese la iveala sunt opere de arta organice, care iau in considerare interactiunile dintre specii si frumusetea pe care o pot aduna astfel de intâlniri fantastice.
In cele din urma, proiectul sau vorbeste despre explorarea modalitatilor in care oamenii se intâlnesc cu mediul natural de astazi si gasirea posibilitatilor de a face ceva frumos, dar util, pragmatic din acest anume moment si loc. Altfel privite lucrurile, se vorbeste despre intoarcerea, impreuna, catre acele inceputuri ce ne cuprind pe toti intr-o armonie pe care valorile estetice sunt oricând in masura sa ni le releve.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii