Alaturi de Sfântul Mormânt, Pestera din Bethlehem constituie unul dintre cele mai sacre locuri crestine din Tara Sfânta. Aflata in partea de rasarit a orasului, la circa 10 kilometri de Ierusalim, biserica cea mare, inaltata deasupra Pesterii, face parte dintr-un complex monahal cu o suprafata de circa 12.000 mp. In Evangheliile scrise de Sfintii Apostoli Matei si Luca se afirma, cu mici diferente nesemnificative, ca Iisus s-a nascut in Bethlehem si a crescut in Nazaret. Ei spun ca Mântuitorul s-a nascut intr-o iesle, fara sa precizeze daca aceasta se afla intr-o pestera sau intr-un staul. Dupa indelungi dezbateri s-a stabilit ca era vorba de o pestera, dar fiind faptul ca la vremea respectiva in zona casele se ridicau in fata pesterilor, care le slujeau si drept adapost pentru animale.
In anul 326, Sfântul Imparat Constatin si mama sa, Sfânta Elena, hotarasc ridicarea unei biserici deasupra pesterii din Bethlehem. Biserica a fost sfintita la 31 mai 339 si era construita dupa un plan octogonal. In centru se afla o gaura larga cu un diametru de patru metri, marginita de o balustrada, prin care se vedea pestera de dedesubt. In anul 530 biserica este darâmata de imparatul Justinian care ridica in locul acesteia o alta constructie mai mare, pastrata pâna in zilele noastre.
In anul 614 biserica este salvata de actiunile distrugatoare ale persilor, datorita imaginiii Celor Trei Magi, imbracati in haine persane. Orasul este eliberat de cruciati in anul 1009 si intre 1165-1169 pestera si biserica sunt reparate si impodobite. Catapeteasma cea mare a fost lucrata in Tara Româneasca pe cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino.
Mobilierul bisericii mari a fost distrus de curemurele din 1834 si 1869. In 1847 este furata steaua de argint care marca locul nasterii lui Iisus, ceea ce agraveaza situatia politica. In 1852 asezamântul este incredintat pentru ingrijire si consolidare romano-catolicilor, grecilor ortodocsi si armenilor. Biserica are trei altare. Marele altar estic si cel sudic apartin grecilor iar cel nordic armenilor, fiind situat in apropierea locului in care Cei Trei Magi si-au legat caii.
Biserica a suferit numeroase restaurari si majoritatea coloanelor din piatra lustruita au fost preluate din biserica lui Constantin. Naosul este impartit in cinci nave de 44 de coloane, câte 11 pe rând. Scarile sapate in piatra coboara din dreptul altarelor paralele in pestera subterana. Aceasta se afla sub marele altar si are o forma rectangulara. Este pardosita cu marmura, mobilierul fiind inlocuit, impreuna cu cel din biserica mare, in 1869.
Locul pe care a fost asezat Pruncul dupa Nasterea Sa este marcat de o stea din argint incrustata in piatra, care, potrivit traditiei, a fost donata de Constantin Brâncoveanu sau de Stefan Cantacuzino. Este inconjurata de 15 candele care ard permanent, 6 apartinând grecilor ortodocsi, 5 armenilor si 4 catolicilor. Din mica biserica se iese pe o usa de dimensiuni reduse, „Usa pocaintei”, incrustata in zidul gros al bisericii de piatra. O serie de trepte pornesc spre o capela laterala numita „Capela Ieslei”, ingrijita de romano-catolici.
Iconografia intregului asezamânt prezinta Nasterea Domnului iar pelerinii care ajung aici traiesc un permanent Craciun, existând obiceiul ca fiecare sa cânte colindele invatate acasa.
IRINA STOICA
Comentarii