Evocand minunile Venetiei, cu totii vorbim despre soare si laguna, despre Marele Canal si Puntea Suspinelor, fara sa stim asupra carei farame de frumusete sa ne oprim mai intai. Orasul este atat de plin de palate, de biserici, de statui si de muzee, incat nu-ti ramane altceva in minte decat o dantelarie de piatra, mai presus de puterea cu care ti-ai fi putut imagina aceste locuri. Fiecare colt al orasului este un unicat care, chiar daca poarta amprenta dura a timpului, iti patrunde adanc in amintire si in suflet.
Un asemenea loc este Piateta San Marco, un fel de antecamera eleganta pentru grandioasa piata cu acelasi nume. Piateta este incadrata de doua dintre monumentele cele mai vestite ale orasului. Este vorba de Palatul Dogilor in est si Biblioteca Sansovino in dreapta. Initial, acest loc era ocupat de o piata de zarzavaturi si de peste dar, in 1536, dogele aflat in functiune a declarat ca locul trebuie tinut gol si absolut curat, iar edilii orasului au procedat in consecinta.
Cheiul este strajuit de doua coloane monolitice, una avand in varf Leul Sfantului Marco (Marcu), cel care l-a ajutat pe Apostol in redactarea Sfintei Evanghelii, iar cealalata fiind incununata de reprezentarea in piatra a Sfantului Theodor. Ambele lucrari au fost aduse in Venetia din Orient in 1125. Cele doua coloane au fost ridicate in acest loc in 1172 fiind opera unui oarecare Niccolo Starantonio care construise si una dintre cele mai vechi variante de lemn ale Puntii Rialto.
Statuia Sfantului Theodor (Todaro, in dialect) este realizata din cateva componente venite de la diferite palate, in timp ce leul de bronz de pe cealalta columna a fost adus dupa cat se pare din Est, unii cercetatori atribuindu-i chiar o origine chinezeasca. Piateta a fost de multe ori locul unor executii publice. Intre aceste doua columne si-au gasit sfarsitul atat cetateni de rand cat si persoane din inalta nobilime, condamnati cu aceeasi usurime la moarte. Doua dintre aceste personaje au intrat in istorie.
Unul a fost Pietro Faziol, cunoscut sub numele Fornaretto (Fiul brutarului) care a fost executat dupa ce, pe nedrept a fost acuzat de uciderea unui nobil. Dreptatea a fost facuta mult mai tarziu si nu l-a mai ajutat cu nimic, dar in memoria sa au fost aprinse doua lampi care ard permanent pe fatada Catedralei San Marco in apropiere de Piateta. Cel de al doilea personaj care, executat aici, a intrat in istorie, a fost Contele de Carmagnola, acuzat de inalta tradare.
Latura de vest a Piatetei este ocupata de Biblioteca Marciana sau Biblioteca Sansovino. Palatul a fost considerat capodopera sculptorului Sansovino si definit drept „cel mai somptuos (palat) construit vreodata”. Cladirea a fost destinata adapostirii colectiei de carti rare oferite cu generozitate orasului de Cardinalul Bessarione, drept recunostinta pentru adapostul oferit aici, dupa ce a fost obligat sa fuga din Niceea, cucerita de turci. Constructia palatului a fost hotarata de Senat in 1536. Este o cladire pe doua nivele, porticul intrarii fiind sobru si impresionant in acelasi timp.
Scara interioara, amintind „Scara de aur” de la Palatul Dogilor, se termina intr-un vestibul al carui tavan a fost splendid decorat de Stefano si Cristofora Roza, la mijlocul secolului al XVI-lea. Capatul dinspre laguna a palatului a fost ridicat abia dupa moartea lui Sansovino, dar cladirea si-a mentinut intreaga frumusete. Parterul este marcat de arcade, iar la etaj sunt usi-ferestre cu balustrade. Practic peretii nu mai apar in fatada decat sub forma unor stalpi, fiecare cu cate o coloana adosata. Sub cornisa etajului se desfasoara o friza ampla, cu metope si triglife iar deasupra acesteia o alta, decorata cu ghirlande. Pe cornisa principala exista o balustrada impodobita cu statui si cate un obelisc la capete.
Biblioteca Sansovino contine exemplare unicat a caror valoare este inestimabila. Trebuie amintite in acest sens Breviarul Grimaldi, pretioase codexuri si o harta realizata de Fra Mauro in 1549. Palatul are in stricta vecinatate Monetaria, construita de asemenea de Sansovino. Totul contribuie din plin la frumusetea Piatetei, adevarata poarta de intrare in impresionantul oras din laguna.
IRINA STOICA
Comentarii