Nascut la Málaga, pe coasta de sud a Spaniei, în 1881, Pablo Ruiz y Picasso – s-ar putea spune – a început sa-i seduca pe cei din jur înca înainte sa vorbeasca. Talentul sau artistic nativ era atât de coplesitor, încât chiar tatal lui i-ar fi „predat”, la numai 13 ani, propriile sale unelte de pictor, pensulele si paleta pentru culori. Apoi, când s-a înscris la admitere în scoala de arte din Barcelona si i s-a acordat ca termen pentru examinare o luna, el a încheiat totul în numai o zi.
Portretul artistului în tinerete
Multi ani mai târziu, freneticul Pablo a facut o afirmatie ce pare mai mult o joaca, însa care îl defineste. Când era copil – spunea el – putea sa deseneze ca Rafael. Si a adaugat: „Dar mi-a luat toata viata sa învat sa desenez ca un copil”. Poate ca tocmai aceasta provocatoare efervescenta adolescentina i-a trasat un destin marcat de schimbari socante. Daca la început picta portrete si peisaje destul de realiste, de la 20 la 25 de ani a trecut prin asa-numitele sale perioade „albastra” si „roz”, în care a înfatisat elemente reale, concrete, precum copii afectati de saracie sau scene de circ.
Primul adevarat salt valoric l-a marcat în 1907, odata cu faimoasa pânza Les Demoiselles d’Avignon („Domnisoarele din Avignon”), în care a zugravit portretele distorsionate a cinci prostituate, si care este considerata una dintre cele mai revolutionare opere ale sale. Apoi, a venit marea cotitura: a deschis usa pentru cubism, un stil abstract care reduce subiectele la forme geometrice.
Pâna în 1912, Picasso inventase colajul prin atasarea, de uleiurile pe pânza, a unor decupaje de ziare si alte materiale. Acest lucru, împreuna cu un accent sporit pe culoare, a precipitat o tranzitie de la ceea ce este cunoscut sub numele de Cubism analitic la Cubismul sintetic.
„Alpinistul” antifrancist si procomunist
Pe tarâm artistic, Picasso a avut cea mai strânsa colaborare cu George Braque, împreuna cu care a fondat Cubismul, în jurul anului 1909, amândoi fiind influentati de arte stravechi reprezentate, spre exemplu, de sculptura iberica antica si mastile africane. Bunul sau prieten afirma ca în parteneriatul lor au fost mai degraba „ca doi alpinisti care au urcat muntele împreuna”. Cursul dramatic al istoriei i-a marcat însa si lui destinul, foarte adânc. Razboiul civil spaniol, a început în iulie 1936, când militarii condusi de Francisco Franco s-au revoltat împotriva republicanilor alesi democratic. Picasso, sustinator al acestora, a finalizat curând o serie de gravuri antifranciste si a facut prima sa declaratie politica, afirmând despre casta militara ca „a scufundat Spania într-un ocean de mizerie si moarte”.
Mai important însa, a pictat monumentala opera „Guernica”, inspirat de un eveniment tragic, când avioanele naziste care luptau pentru Franco au transformat în pulbere si moarte orasul Guernica. Picasso a înfatisat un cal ranit, un soldat decapitat, o femeie cu un copil mort în brate si alte imagini terifiante ale razboiului. Tabloul de peste 25 de metri a fost expus multi ani, în timpul regimului fascist al lui Franco, la Muzeul de Arta Moderna din New York.
În acest context, cea mai dureroasa decizie din întreaga sa viata a fost cea de a se stabili definitiv în Franta, înca în 1904. Nu va mai trai niciodata în Spania, desi s-a întors pentru câteva vizite înainte de izbucnirea razboiului civil. Picasso a ramas în Franta în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, când nazistii ocupanti i-au interzis sa-si expuna lucrarile. Ulterior, s-a mutat în sud, unde a ramas prolific pâna la sfârsitul vietii. În 1944 s-a alaturat Partidului Comunist Francez, la vârsta de 62 de ani, imediat dupa ce Parisul a fost eliberat de nazisti.
Într-un „palmares” nefast al artelor plastice, Picasso este de departe lider, cu circa 1.150 de lucrari listate ca furate, disparute sau contestate, de peste doua ori mai multe decât ale oricarui alt artist. Muzee din Olanda, Franta, Grecia au suferit asemenea daune uriase.
Cea mai impresionanta afacere ce poate fi plasata în acest context ramâne însa descoperirea a 271 de lucrari ale marelui pictor în garajul fostului sau electrician, valoarea lor totala fiind de 60-100 milioane de euro. Pe de alta parte, Picasso însusi a fost suspectat de implicare în operatiuni de contrabanda cu opere de arta, în 1911 fiind chiar banuit de participare la celebrul furt al „Giocondei” lui Da Vinci din Muzeul Luvru.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii