Situat pe malurile fluviului Duoro, in apropiere de varsarea acestuia in Oceanul Atlantic, Porto este al doilea oras ca marime al Portugaliei. Este o asezare straveche, stapânita succesiv de romani, care au numit-o Portus Cale, de suevi in secolul al V-lea, de vizigoti intre 540-716 si arabi intre 716-997. Eliberat in timpul Reconquistei, a devenit din 1095 centrul unui comitat – Portucale, intins intre doua ape Minho si Duoro. Integrat Portugaliei actuale, tara careia i-a dat si numele, Porto a ajuns faimos prin vinurile sale, prin multitudinea mestesugarilor si prin patrimoniul sau cultural.
Constructia orasului a fost realizata in cele din urma din comertul cu vinurile din bazinul superior al fluviului Duoro. Aceste vinuri rosii, indragite inca din epoca romana, au fost apreciate mai târziu in Marea Britanie. In 1860, un comerciant englez a avut ideea de a amesteca vinul pentru a rezista la transport, cu o cantitate mica de alcool distilat. S-a obtinut un aperitiv foarte solicitat, a carui reteta a fost neincetat imbunatatita. De aceea, in cartierul sudic, Vila Nova de Gaia, s-au construit antrepozite imense.
Vechiul cartier este dominat de Catedrala orasului, un edificiu cu aspect de fortareata, cu un rozariu-vitraliu din secolul al XII-lea, impodobit cu faimoasele „azulehos” – faiante in alb si albastru – si o serie de capele baroc inconjurând cele trei nave. Pot fi admirate in oras, pe lânga Palatul Episcopal, bisericile Santa Clara din secolele XV-XVI si biserica Sfântul Francisc din secolul al XIV-lea, ambele prezentând decoratii specifice stilului manuelin.
Nu departe, Palatul Bursei este inaltat in stil neoclasic, de un bun gust desavârsit. Printre numeroasele sale saloane pot fi semnalate: Salonul Aurit si Salonul Arab. In apropiere Piata Libertatii este centrul de suflet al orasului. Piata este dominata de statuia lui Pedro al IV-lea, iar pe una dintre laturi se afla Gara Saint Benoit, cu o splendida sala de primire având peretii decorati cu aceleasi frecvent intâlnite azulehos. Acestea reproduc acum, cu deosebita sugestivitate, scene din istoria orasului. De cealalta parte a pietii se inalta Turnul Clerigos, cel mai reprezentativ monument din oras. A fost construit intre 1748-1763 are o inaltime de 75 metri si 225 de trepte care te duc la terasa din vârf, de unde poti admira splendida panorama a orasului. Turnul este una dintre realizarile arhitectului italian Nasoui, dupa ale carui planuri au fost construite numeroase biserci din oras.
Un alt turn celebru este cel cu ceas al Primariei, edificiu construit in 1920. Orasul isi leaga insa imaginea de multimea podurilor. Cel mai popular este Pont Luis I, un viaduct metalic, construit in 1886 de Teofilo Seying, un discipol al lui Eiffel. Viaductul, pe doua niveluri, este destinat circulatiei vehiculelor. Nivelul superior are o lungime de 392 metri in vreme ce arcul de dedesubt, mai aproape de apa, masoara 174 metri.
Exista in Porto si o multime de muzee, printre care trebuie amintit Museum Nacional Soares dos Reis, care prezinta opere ale sculptorului al carui nume il poarta si o multime de creatii ale unor artisti straini. Muzeul este gazduit in Palatul Carranca, in care, conform traditiei, a dormit o noapte generalul englez Wellington, cu câtiva ani inainte de stralucita sa victorie de la Waterloo, impotriva lui Napoleon Bonaparte. O remarcabila colectie de arta contemporana este expusa de Fondation Serravles iar „Casa Muzicii”, realizata in 2005, dupa planurile arhitectului Rem Koolhaas, este sediul Orchestrei Nationale.
Locuitorii orasului au faima unor oameni fermi si iubitori de libertate. La sfârsitul Evului Mediu, nemultumiti de aristocratie, au capatat privilegiul de a interzice stabilirea nobililor in oras si au declansat numeroase revolte. In 1808 au respins trupele napoleoniene si, mai aproape de zilele noastre, s-au opus dictaturii lui Salazar (1930-1970).
IRINA STOICA
Comentarii