Foarte rar se intampla ca un singur maestru sa deschida atatea drumuri catre tematici magnifice preluate de urmasii sai peste veacuri. Exemplul cel mai elocvent in acest sens este marele ctitor de scoala Tiziano Vecellio, zis si „Tiziano da Cadore” (localitatea sa natala din Republica Venetia). Ceea ce a facut acest artist major al Renasterii culminante pentru istoria picturii il plaseaza alaturi de Raphael, Michelangelo si Rubens, pe picior de egalitate, dar avand marele merit de a inventa motive picturale care au ajuns pana la impresionisti. Dincolo de vivacitatea culorilor si limpezimea formelor, Tiziano (despre care stim cu precizie cand a murit, in 1576, dar nu si cand s-a nascut, probabil in 1490) se regaseste in multe capodopere ale descendentilor sai. Am selectat doar cateva, invitand cititorul sa-l compare pe „profesor” cu distinsii sai „elevi”.
Dinamismul personajelor, redarea miscarii dramatice din „Incoronarea cu spini” si „Rapirea Europei” se regasesc vibrant la Rubens (vezi „Rapirea fiicelor lui Leucip”) si Delacroix (vezi „Moartea lui Sardanapal”). Subiectul atat de popular printre impresionisti, femeia la baie, este preluat dupa capodopera lui Tiziano „Venus Anadyomene” (sau „cea iesita din apa marii”). V-as ruga sa comparati panzele similare ale lui Renoir (de exemplu) pentru a va delecta.
Tot in privinta nudului de femeie, comparati „Olympia” a lui Manet cu „Venus din Urbino” a venetianului, despartite de trei secole. Acelasi ocean de timp desparte „Concert pastoral” in stil Tiziano si „Dejun la iarba verde”, scandaloasa reusita a aceluiasi Manet – femeia dezbracata in mediul natural, alaturi de barbati invesmantati. O alta mare dragoste, odalisca supersenzuala lenevind in pat are drept model tizianesca panza „Danae cu servitoare”. O veti regasi la Boucher, Ingres si Delacroix, dar nu numai. Femeia la baie, pe malul raului, din „Acteon surprinzand-o pe Venus la baie” are o replica exceptionala in „Diana la baie” a lui François Boucher, dar si la impresionisti… Sa nu uitam de portretul ecvestru al lui Carol V al Spaniei, model pentru Louis David si al sau Napoleon.
Mai in gluma, mai in serios, am putea enumera mai lesne temele la care nu s-a gandit Tiziano la vremea sa. Poate balerinele lui Degas, poate nuferii si lacustrele lui Monet sau peisajele de prim-plan ale lui Corot si Sisley, poate cerul instelat si floarea-soarelui ale lui Van Gogh.
Dar sa mentionam si o tema rarisima, unicat in opera lui Tiziano. Este vorba despre vesela si gingasa compozitie „Adoratie pentru Venus”, in care o mare de prunci dolofani (peste treizeci de „exemplare”) se joaca, mananca mere, se trag de par si se ciupesc la poalele statuii zeitei. Ei reprezinta o armata de Cupidoni care abia asteapta sa primesca tolba cu sageti aurite si sa purceada la indragostirea oamenilor singuri. Este o lucrare de o duiosie netarmurita, izvorata parca din sufletul de tata generos al lui Tiziano. Caci si in privinta vietii personale, acest urias al Renasterii a fost un maestru pentru epigoni. El a avut o menajera, amanta si muza, pe nume Cecilia, cu care s-a casatorit in cele din urma. Un astfel de epic il intalnim si la unii maestri ai secolului XIX…
Stapanul Venetiei dupa moartea lui Bellini si Raphael, omul care a locuit si lucrat pe Canal Grande, in apropierea marii, si care l-a avut elev pe El Greco a fost o mina de aur pentru posteritate.
PAUL IOAN
Comentarii