Deloc întâmplator, se face deseori diferentierea dintre notiunea de muzica si cea de sunet, respectiv de zgomot. Daca sunetul poate transforma într-o realitate subtila, de anumite niveluri, muzica si la fel zgomotele, acestea din urma nu pot fi „conciliate”, întrucât pot genera în mentalul ascultatorului trairi si reactii contradictorii.
Zgomotele ne agita, ne tulbura, trezesc în noi revolta si agresivitate ori, dimpotriva, depresie si pesimism. Muzica armonica însa contureaza universuri limpezi, pline de viata si de optimism.
Mozart, inteligenta si epilepsia
Muzica pe care a compus-o Wolfgang Amadeus Mozart ne face mai inteligenti? Poate ea sa combata epilepsia? Sunt doua întrebari aparent bizare pentru a le raporta la compozitiile clasice,, dar tocmai aceste ipoteze au determinat studii foarte interesante în urma carora au aparut numeroase carti si DVD-uri pentru copii.
Într-un articol din prestigioasa revista Nature se afirma ca ascultarea „Sonatei pentru doua piane în re major” a marelui compozitor austriac determina o crestere temporara a „perceptiei spatiale”, adica a capacitatii de a manipula mental forme si de a se plasa într-un spatiu anume.
Imediat, în alte publicatii cultural-stiintifice ideea a fost extrapolata: muzica lui Mozart are capacitatea de a ne îmbunatati inteligenta!
Dupa câtiva ani, autorul american David Campbell a expus în cartea sa intitulata „Efectul Mozart” teoria potrivit careia compozitiile acestuia au efect benefic asupra dezvoltarii mentale. S-a mers atât de departe, încât s-a propus deblocarea unei sume din bugetul statului american pentru a se oferi câte un CD cu muzica marelui compozitor fiecarui nou-nascut!
Fata de aceasta ofensiva exacerbata, Frances Rauscher, autoarea principala a articolului din Nature, s-a vazut nevoita sa precizeze ca niciodata nu a pretins ca aceasta muzica ar putea ridica nivelul de inteligenta, în general.
De fapt, experimentul sau consta în a-i pune pe elevii unui colegiu sa asculte timp de zece minute o parte din sonata respectiva, apoi sa-si imagineze cum va arata o foaie de hârtie pliata si taiata într-un fel anume.
Cei care au ascultat sonata au trecut mai bine testul decât elevii care avusesera la dispozitie melodii de relaxare sau pur si simplu statusera în liniste. Pe baza criteriilor folosite în experiment, s-a evaluat la 8-9 puncte cresterea coeficientului de inteligenta (IQ) în cazul primului grup, însa efectul nu a durat decât 10-15 minute.
Efectul… absentei efectului
Încercarile ulterioare de repetare a experimentului au esuat, potrivit unor cercetatori asa-numitul „efect Mozart” neputând fi detectat. Motiv pentru care mai multi oameni de stiinta vienezi au evaluat 40 dintre studiile realizate cu participarea a peste 3.000 de subiecti.
Concluzia principala a fost ca nu exista suficiente dovezi ca ar exista, realmente, un asemenea efect. În schimb, a ramas deschis celalalt subiect cu potentiale beneficii, cel legat de tratarea neconventionala a epilepsiei.
Un grup de cercetatori americani a constatat ca frecventa crizelor la suferinzii de aceasta maladie se micsoreaza daca subiectii asculta piese de Mozart. Explicatia este mai greu de conturat, dar se presupune ca este posibil ca structura ritmica a acestora sa activeze anumite circuite ale neuronilor care au proprietati antiepileptice.
De aceea, se cuvine mentionata puterea nestiuta a muzicii nu doar asupra sufletului, spiritului si reactiilor spontane ori elaborate, ci si asupra corpului fizic, a celulelor organismului.
În anul 2020, cercetatorii italieni care au studiat aceeasi tema au selectat 12 studii din 75 avute în vedere initial, realizate pe pacienti cu epilepsie si care evaluau prin date cantitative efectul unui tratament cu muzica de Mozart. Analiza lor a confirmat rolul pozitiv al acesteia, dar variabilele ipotezei respective impun noi studii.
Esenta a ceea ce s-a realizat pâna acum transmite totusi un mesaj deosebit de important si, fara îndoiala, surprinzator: muzica de o anumita factura ne transforma, realmente în persoane mai empatice, mai calme, mai profunde si logice în gândire.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii