Cu o alura de poet ravasit de iubiri furtunoase, pictorul flamand Antoon van Dyck, unul dintre cei mai importanti discipoli ai lui Rubens, a fost un ratacitor prin Europa, pe la mai toate Curtile regale, unde a cucerit toate inimile. Figura lui luminoasa si melancolica (asa cum il vedem in numeroasele autoportrete) corespundea intocmai firii sale de artist care-si constientizeaza talentul urias si care cauta perfectiunea. Nascut in familia unui negustor din Antwerpen, in 1599, Antoon van Dyck va trait doar patruzeci si doi de ani. Exceptionala vocatie innascuta l-a ajutat sa se afirme foarte repede. Ajuns in atelierul lui Rubens (cu 22 de ani mai varstnic), Antoon il impresioneaza imediat si devine "elevul principal". Doar asa se explica cum marele maestru al barocului i-a facut un portret elevului sau (fapt foarte rar). De altfel, aprecierile care curg in favoarea tanarului cu figura de poet ratacit si la doar 20 de ani este primit in Breasla pictorilor cu titulatura de "maestru".
Primele comenzi speciale le primeste din partea unor nobili englezi, care-l cheama la Londra pentru a lucra la Curtea lui James I. Onorat de aceasta apreciere, Antoon stie ca una din principalele lui abilitati, aceea de portretist, ii va fi din plin pusa la incercare. Iar viata a demonstrat ca portretele facute de flamand erau primite cu aplauze… Din acea perioada (1620) i s-a tras si porecla de "pictorul cavaler", si asta pentru ca folosindu-se de renta regala, maestrul se imbraca cu haine din materiale scumpe (satin si catifea) si folosea drept ornamente lanturi de aur si pene exotice.
Marea sansa a carierei lui Antoon van Dyck a fost aceea conform careia artistul a fost constient ca toata viata trebuie sa invete. Dispunand de bani, el face turnee de studii la Paris si apoi prin mai multe orase italiene, unde studiaza panzele clasicilor. Desi Rubens a fost idolul sau, recunoastem in lucrarile flamandului influente ale scolilor venetiene si florentine. Dar oricat ar fi vrut sa calatoreasca prin Europa, van Dyck este chemat insistent la Londra. Reintors pe malurile Tamisei, artistul se pune la dispozitia pretentiosului rege Charles I, care pur si simplu il asalteaza cu comenzi. Acestui monarh, pictorul flamand i-a facut unsprezece portrete. La scenele in care aparea impreuna cu calul sau, toti pictorii de la Curte aveau o problema: regele era foarte scund si asta nu trebuie sa se vada…
Una dintre capodoperele in care-l recunoastem cu usurinta pe elevul lui Rubens este "Magdalena". Desi in relatarea biblica aceasta era tanara, van Dyck isi imagineaza ca femeia care a descoperit "Mormantul gol" era suficient de matura pentru a avea rotunjimile exagerate din lucrarile rubensiene. Doar la "Venus si Vulcan" nudul feminin este mai ponderat. Pe de alta parte, impresionanta viziune a lui van Dyck asupra Sf. Ieronim este coplesitoare. Batranul are pielea corpului "ofilita" dramatic, dar musculatura de luptator iese, totusi la iveala. Momentul dramatic din viata Suzanei, surprinsa la baie de batranii din povestea biblica, este excelent intiparit pe chipul femeii speriate si ultragiate. In dinamismul scenariilor lui Antoon van Dyck recunoastem forta de redare a inclestarilor de destine din operele lui Rubens. Influenta lui asupra picturii din Anglia a fost indelungata si coplesitoare.
PAUL IOAN
Comentarii