Razboaiele nevazute ale serviciilor secrete      Cazul FRANCIS TEMPERVILLE

          Si in acest numar, va oferim, in exclusivitate, fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol.I (autori M.

          Si in acest numar, va oferim, in exclusivitate, fragmente din lucrarea „Servicii secrete straine”, vol.I (autori M. Ureche si A. Rogojan, ed. PACO, 1999). De asta data, vom urmari cum joaca bâza serviciile secrete franceze de contrainformatii (respectiv D.S.T. – Directia pentru Supravegherea Teritoriului) cu temutul K.G.B…. Ambele servicii trosnesc si o incaseaza intr-o veselie! (A.H.)
          
           Franta rezultã a constitui una dintre tintele preferate ale cercetãrii spionajului strãin, numai în domeniul spionajului industrial fiind depistate, în anul 1992, circa 760 de cazuri privind retete de materiale de constructii, aparaturã de telecomunicatii, cercetãri biologice, fibrele optice, industria farmaceuticã, constructiile de aeronave, centralele atomice etc.
           Dintre cazurile ajunse în faza instructiei penale, a retinut atentia o retea de spionaj ruseascã alcãtuitã de Francis Temperville, cercetãtor la Directia aplicatiilor militare din Comisariatul energiei atomice, recrutat de ofiterul Serghei Borisovici Jmirev, fost secretar III la Ambasada U.R.S.S. de la Paris pânã în 1986, apoi seful unei catedre la Scoala specialã de spionaj a K.G.B.
           Cãderea lui Temperville, la 15 septembrie 1992, a condus la arestarea unui inginer de origine algerianã din Isere, care tinea legãtura cu rezidenta serviciilor de spionaj ruse de la Alger. Francis Temperville a furnizat informatii secrete („Vulcan”) privind testele nucleare franceze din Pacific. Depistarea sa a fost posibilã numai ca urmare a trãdãrii unui ofiter al K.G.B., Victor Oscenko, fost diplomat la Paris si apoi refugiat la Londra, unde face „confidente” contraspionajului britanic, care l-a pus si la dispozitia D.S.T.-ului.
           Temperville a fost plãtit cu circa 2 milioane de franci francezi, din care el a primit efectiv 160000, diferenta revenind diversilor intermediari din agenturã. Afacerea a fost consideratã drept cea mai importantã a spionajului rusesc, descoperitã vreodatã, la cel mai înalt nivel al sistemului tehnologiei nucleare de vârf. Inginerul din Isere a sustras, de la grupul Thompson, documente secrete din categoria „aplicatii militare – confidential apãrare”.
           Anterior anilor ’90, Franta a mai fost victima unor operatiuni de spionaj în urma cãrora au fost sustrase computere si programe ale acestora, teste din categoria „secret-apãrare”, dintre care unul privea controlul comenzii reactoarelor atomice dintr-o nouã generatie si, respectiv, informatii clasificate privind portavionul nuclear „Charles de Gaulle”.
           Un succes deosebit al D.S.T.-ului l-a constituit cazul Vladimir Vetrov, nume de cod „Adio”. Vladimir Vetrov era considerat a fi unul dintre cei mai mari experti ai K.G.B.-ului în problemele de tehnologie militarã. Întrucât în anii ’60 expertii sovietici estimau cã U.R.S.S.-ul se afla, din punct de vedere tehnologic, cu circa 30 de ani în urma Occidentului, s-a decis înfiintarea unei unitãti strict secrete („Linia X”) care sã se ocupe de furt de tehnologie din strãinãtate. Ca urmare în circa un an, K.G.B.-ul reuseste sã fure din S.U.A. si alte state occidentale peste 5000 de „mostre industriale”.
           În Franta, în 1965, rãspundea de aceastã problemã Vladimir Vetrov, functionar la Ambasada U.R.S.S. Suspectat de D.S.T. este luat în studiu si recrutat. Un rol important în acest sens l-a avut un om de afaceri francez (informator al D.S.T.-ului) care s-a împrietenit cu Vetrov în urma unui „accident” de masinã. În 1970, Vetrov este rechemat în centralã si promovat în aparatul central al K.G.B. din 1980 si pânã în februarie 1982 când este arestat, Vetrov a furnizat francezilor informatii de o valoare exceptionalã. Pe lângã faptul cã contraspionajul francez stabileste cu precizie ce cãuta Moscova în domeniul tehnologiei, si ce sectoare ale armatei sovietice erau deficitare, este dezvãluitã identitatea a 300 de agenti K.G.B. si G.R.U., implicati în operatiuni de furt de tehnologie împreunã cu indicii ce au dus la descoperirea a peste 100 de informatori din Occident, ce sprijineau acele actiuni. Dupã arestarea lui Vetrov, „47 de ofiteri K.G.B., sub acoperire diplomaticã, au fost expulzati din Franta iar alti 150 din alte tãri. K.G.B.-ul a scos în grabã alti 200, înainte de a fi arestati sau expulzati. Un numãr de informatori au fost arestati”.
           Un succes de exceptie al D.S.T.-ului l-a constituit identificarea si arestarea teroristului international „Carlos” (Ilici Ramirez Sanchez), reusitã în care, dacã avem în vedere cadrul legal de actiune al serviciului, este prezumatã o conlucrare operationalã foarte bunã cu D.G.S.E.