Albert de Austria, Isabelle a Spaniei, Anna de Austria, Marie de Medicis… Nu este o lista întamplatoare de capete încoronate, ci un grup elitist de persoane care au jucat rolul lui Caius Cilnius Maecenas (70-8 î.Ch.), adica au facut mecenat pentru unul si acelasi pictor: Peter Paul Rubens. Cum a putut sa cucereasca un singur om atata glorie paneuropeana? Nascut pentru a fi un victorios în toate intreprinderile sale, flamandul Rubens a însemnat explozia barocului si trecerea în umbra a multor retineri artistice ale Renasterii, datorate în buna parte si reformarii Bisericii Romano-Catolice.
Nu putem sa nu facem o plecaciune, macar anuala, acestui personaj care a cucerit Europa atat prin talentul sau uimitor, cat si prin abilitatile sale de diplomat, fiind un artist care s-a bucurat de o pozitie sociala extraordinara printre colegii de breasla de pe tot continentul. Reverenta noastra este cu atat mai justificata, cu cat putem citi omagii la adresa sa în opera lui Baudelaire (poemul „Les Phares”, inclus în „Les Fleurs du Mal”) si în scrisorile lui Vincent van Gogh catre fratele sau, Theo. La randul lor, Watteau, Delacroix si multi alti maestri au recunoscut genialitatea operei rubensiene.
Ce nationalitate a avut acest maestru nascut într-o familie protestanta (1577, Siegen, Westphalia)? Avand în vedere anul nasterii, a fost cetatean al Tarilor-de-Jos Spaniole. Daca s-ar fi nascut în alte perioade, în framantatul teritoriu al Frandrei, ar fi fost francez, austriac sau… belgian. Actualmente, localitatea Siegen este o comuna franceza din Alsacia. Numai ca marele artist a depasit toate granitele artificiale si a devenit un apropiat al multor fete sus-puse cu sange albastru, iar titlurile nobiliare primite de Rubens ar trezi invidia oricui. Alunecand pe latura mercantila a lucrarilor sale, sa mentionam ca a sa capodopera „Masacrul Inocentilor” a înregistrat un record de achizitie la casa Sotheby’s: 76,2 de milioane dolari SUA, în 2002 (devansand cu mult aceeasi tema abordata de Rafael, Nicolas Poussin sau Hans Memling). Cumparator a fost marele om de afaceri canadian Lord Kenneth Thomson (mort în 2006).
Oaspete de seama la Madrid, Paris, Roma, Florenta, Rubens a învatat permanent de la marii înaintasi. Peste tot era fascinat de italieni, iar ardoarea culorilor lui Tiziano si tenebrele lui Caravaggio l-au impresionat cel mai mult. Admira si copia capodopere din colectiile suveranilor, dar se distanta de Renastere, în primul prin redarea dinamicii scenelor, pe care nu le mai accepta ca fiind statice si privite post-factum. Una dintre trasaturile genialitatii rubensiene a fost miscarea, tumultul de ansamblu si expresivitatea chipurilor care participa la actiune. Energia personajelor sale este colosala si inegalabila. Ne gandim la dramatismul unor lucrari precum „Vanatoarea hipopotamului”, „Rapirea fetelor lui Leucip” sau „Înlantuirea lui Prometeu”.
Un aspect deloc neglijabil al maretiei personalitatii lui Rubens îl constituie grupurile de asistenti care l-au ajutat în desavarsirea capodoperelor sale – unii dintre acestia mai renumiti decat maestrul la data lucrului. Astfel, în atelierul sau au lucrat la fizionomii Jacob Jordaens si Antoine Van Dyck; pentru expresivitatea animalelor au lucrat Frans Snyders si Paul de Vos; la peisaje a fost ajutat de Jan Bruegel cel Batran si Jean Vildens… Într-o asemenea companie, tot ceea ce a fost creatie rubensiana depaseste puterea termenilor laudativi pe care o putem atasa unei personalitati europene de mare clasa.
PAUL IOAN
Comentarii