ROMÂNIA – CIA „jocuri” informative

          Continuam serialul extras din lucrarea „Servicii secrete straine (II)” de M. Ureche si A.

          Continuam serialul extras din lucrarea „Servicii secrete straine (II)” de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. Paco, (2000)
          
           In anii ’50 – ’60 vecinãtatea României cu U.R.S.S. sporeste cota de interes al SUA fata de tara noastra. Mai mult, fatã de pozitia oficialã de neamestec în treburile interne si interesul de a alimenta sperantele în revenirea la vechiul regim, acest ultim element primeazã. În consecintã, pentru alimentarea cu stiri a posturilor de radio „Vocea Americii” si „Europa Liberã” era nevoie de informatii. Un rol important în acest plan l-a avut reprezentanta diplomaticã a S.U.A. la Bucuresti. În cadrul acesteia au existat diplomati care s-au ocupat special de activitatea de informatii. În legãturã cu acest aspect Rudolf Aggrey, ambasador la Bucuresti preciza: …„Fostul ambasador Harry Barnes lucra pentru C.I.A. ca, de altfel, toti ambasadorii S.U.A. acreditati în Est, desi rezidenti sunt alti diplomati”.
           Perioada ’70 – ’80 are o fizionomie mai specialã. Fatã de etapa anterioarã când prioritare erau informatiile economice si militare (si îndeosebi aspectele legate de relatia cu U.R.S.S. si Pactul de la Varsovia) în etapa la care ne referim prioritare sunt informatiile politice si actiunile de influentã. Eforturile circumscrise acestor activitãti sunt de mare anvergurã. De subliniat, în acest sens, existenta unor aspecte tipice operatiunilor de actiune acoperitã în care principalii actori au fost presedinti ai S.U.A., organisme guvernamentale si neguvernamentale americane, precum si unele institutii internationale care au actionat concertat, într-o primã etapã pentru încurajarea si sustinerea politicã dar si economicã a „comunismului national”, respectiv a relatiei independente fatã de Moscova. În etapele urmãtoare interventia serviciilor americane de specialitate urmãrea amorsarea crizei de sistem prin eliberarea deschiderilor realizate prin intermediul organismelor economico-financiare internationale si prin reorientãri ale politicii, inclusiv a aliatilor în relatiile cu România. Aceste aspecte ale operatiunilor de actiune acoperitã au fost combinate cu determinarea de dezertãri semnificative în S.U.A. a mai multor responsabili marcanti ai sistemului informativ extern al României, al cãror efect principal a fost presiunea psihologicã si starea de nesigurantã induse asupra vârfurilor puterii politice. Cel mai important caz cunoscut pe care americanii l-au avut în România a fost Mihai Pacepa. El s-a aflat în slujba C.I.A. cel putin 15 ani (1963-1778). În iulie 1978 când pleacã din România era general-locotenent, adjunct al sefului Departamentului de Informatii Externe, functie pe care, este posibil s-o fi obtinut-o gratie sprijinului spionajului american care „are foarte multe relatii sus-puse în România”.
           În mod firesc, datoritã functiei ocupate, Pacepa a putut furniza informatii de primã mânã, de cea mai mare importantã, atât despre situatia din România cât si din alte state ale fostului lagãr comunist. Multe informatii s-au referit, neîndoielnic la situatia si perspectivele politice si economice ale României. Alte activitãti desfãsurate au vizat identificarea ofiterilor si agentilor români si strãini care lucrau în strãinãtate si în primul rând în S.U.A.
           Cazul Pacepa a adus grave prejudicii statului român si intereselor sale. Masivele cãderi de retele ocazionate de fuga sa în strãinãtate, practic nu pot fi evaluate exact. Pierderea nu este numai de moment ci si una care vizeazã o pierdere de credibilitate, cu efecte persistente. Pe termen mai lung, fuga sa a determinat… „retrageri masive ale ofiterilor din D.I.E. de la rezidentele rãspândite în toatã lumea si, în primul rând, de la rezidentele din Occident”.