Simbol al puterii dar si al elegantei aristocratice, Palatul Versailles este cunoscut drept cea mai impunatoare si mai fastuoasa cladire de acest fel construita vreodata de un suveran. Se pare ca a constituit un veritabil model pentru toate capetele incoronate din Europa, cand puternicii conducatori au dorit sa-si inalte propriile resedinte. Palatul Versailles a devenit vestit datorita aspectului sau maret si rafinat in acelasi timp, datorita gradinilor sale de o frumusete unica, fantanilor si statuilor sale si, nu in ultimul timp, datorita interioarelor sale, o revarsare de bogatie si de arta. Dintre saloanele sale, impodobite cu tavane pictate de mari maestri, ornamente aurite, marmura si cristale de tot felul se detaseaza atat de cunoscuta "Galerie a oglinzilor", martora a numeroase evenimente istorice, locul in care s-au semnat pana aproape de zilele noastre documente de o importanta covarsitoare pentru batranul noustru continent.
Constructia ei si a celor doua saloane care o marginesc "Salonul Pacii" si "Salonul Razboiului" a inceput in 1678. Pe locul respectivei galerii era o terasa care lega apartamentul regelui de cel al reginei. In mijlocul terasei de pe care suveranii admirau gradinile, facute de marele arhitect peisagist Le Nôtre, se afla o fantana a carei apa inmiresma aerul.
Galeria a fost realizata printr-o munca asidua condusa de Hardouin-Mansart si Lebrun, ajutati de cei mai seama artisti ai epocii. Ornamentele creau un ansamblu unitar, glorificand atat eroii antichitatii, cat si victoriile militare ale lui Ludovic cel Mare. Terminata, ca si cele doua saloane in 1686, a devenit imediat un exemplu de arta decorativa in intreaga Europa.
Salonul Razboiului, care ocupa vechiul cabinet al regelui, este dedicat lui Jupiter si este consacrat victoriilor lui Ludovic al XIV-lea. Una dintre cele mai glorioase actiuni ale regelui, trecerea Rinului, este surprinsa de Coysevox intr-un basorelief impresionant reprezentandu-l pe monarh calare, medalionul parand a fi sustinut de doi captivi legati in lanturi. Putin mai jos intr-un alt basorelief al aceluiasi artist apare muza Clio scriind istoria regelui.
Scene din acesta stralucita istorie au fost reprezentate si pe plafoanele celor doua saloane, lucrarile fiind realizate de Lebrun, care a pictat de asemenea si boltile marii galerii inspirandu-se din aceleasi evenimente. Apar astfel imagini din razboiul din 1667-1668, din cel cu Olanda din 1672-1678 si din primii ani de domnie ai regelui.
Eleganta pilastrilor din marmura de Pirinei este subliniata de capitelurile prin care Lebrun a creat un nou ordin arhitectonic, inspirat, evident, de lucrarile antice ale marilor sai inaintasi. Maretia galeriei este amplificata de nisele impodobite cu statui antice si cele 27 de arcade cu oglinzi in fata celor 27 de ferestre deschizandu-se spre gradini. De aici numele de "Sala Oglinzilor". Spatiul pare mult mai larg iar minunatele gradini pot fi admirate pe ambele parti ale salii odata pe ferestre si odata in oglinzi. In aceasta sala aveau loc audiente importante, baluri si tot aici s-au desfasurat in 1770 o serie de solemnitati cu prilejul casatoriei Delfinului Frantei, viitorul Ludovic al XVI-lea, cu Arhiducesa Marie Antoinette.
In zilele noastre numai opt din vechile statui antice si-au regasit locul pe care l-au avut odinioara, iar celelalte busturi ale imparatilor romani provin din colectii regale particulare. Cat despre mobilier, in lipsa celui de argint din 1689, sau celui comandat de Ludovic al XV-lea, exista admirabile copii care nu diminueaza cu nimic maretia galeriei. Tot copii sunt in mare parte lustrele si sfesnicele uriase in care lumanarile s-au aprins intaia oara la celebra nunta a lui Ludovic al XVI-lea. De remarcat ca lampadarele nu au fost ridicate niciodata in timpul zilei ci au fost coborate astfel incat sa poata fi admirate tavanele. In Salonul Pacii, numit si Salonul Reginei exista o serie de picturi alegorice realizate de Lemoine si cateva de sculpturi plasate pe semineu si purtand semnaturi ilustre.
In 1786 Marie Antoinette voia sa schimbe decoratiile acestui salon considerandu-le prea solemne si demodate. Astfel plafonul pictat de Lebrun urma sa fie inlocuit cu unul reprezentand un cer populat de amorasi, dar regina nu a mai avut timp sa faca aceste transformari.
IRINA STOICA
Comentarii