SANGE RECE TEUTON

     Pictorul german Johann Liss (1597-1631) a fost unul dintre fruntasii artisti „teutoni” ai veacului XVII, alaturi de Adam Elsheimer. Scurta sa viata (34 de ani) a fost totalmente dedicata artei si nu se cunosc prea multe detalii biografice despre el.
     Pictorul german Johann Liss (1597-1631) a fost unul dintre fruntasii artisti „teutoni” ai veacului XVII, alaturi de Adam Elsheimer. Scurta sa viata (34 de ani) a fost totalmente dedicata artei si nu se cunosc prea multe detalii biografice despre el. Dar, ca orice împatimit al artei formei si culorii, Johann Liss a calatorit foarte mult pentru a studia – asa cum era moda pe atunci; un recordman al acestui gen de autoinstruire a fost Rubens, cu treisprezece ani de pelerinaje artistice. Îl gasim atat în Franta, dar mai ales în Italia, unde se scoleste la Verona, Venetia si în special la Roma. Aici aprofundeaza stilul lui Caravaggio si al epigonilor sai. La 31 de ani, Johann Liss este deja notoriu în mediile artistice italiene si, în consecinta, i se comanda piese de altar de mare amplitudine. Cea care a ramas pana astazi, reprezentand o capodopera a picturii pe lemn cu subiect religios este „Inspiratia Sf. Jerome” din biserica Sf. Niccolo da Tolentino din Venetia. Devenise unul dintre pictorii neitalieni priviti cu multa simpatie în marile centre culturale ale Italiei. Dar soarta a fost nemiloasa cu acest artist emblematic pentru barocul german. În 1631, o epidemie de ciuma neagra îl surprinde la Verona si pictorul, absorbit de munca sa sustinuta, pentru onorarea comenzilor, nu paraseste la timp focarul groaznicei maladii si moare pe cand nu împlinise 34 de ani. A fost un model artistic pentru multi pictori ai secolului XVIII, precum Tiepolo, Piazzetta si Sebastiano Ricci. Temele predilecte ale lui Johann Liss au fost preluate din Biblie si din mitologiile greaca si romana. În ceea ce priveste nudul, s-ar putea remarca o tendinta de realism în conturarea trupului femeii, care nu mai are perfectiunea manieristilor si nici rotunjimile voluptuoase, rubensiene. Corpul femeii îsi arata imperfectiunile, fara ostentatie, ci mai degraba cu o dezinvoltura specifica tineretii personajului. Astfel, „Venus la oglinda” nu ne arata deloc o frumusete coplesitoare si nici un corp cu un relief divin. Dimpotriva, am putea spune ca stomacul si picioarele eroinei nu au nimic diafan. Dar dincolo de aceste aspecte stilistice, as remarca modul cum Johann Liss a elaborat trupul fara cap al lui Holophern. Gatul sectionat ne apare asa cum multimea ar putea vedea pe esafod un om decapitat. Sangele rece cu care a pictat artistul este singular printre scenele de groaza ale picturii universale. Liss nu este obsedat de detalii anatomice, însa el pune chiar în prim-plan ramasita de gat sangeranda, cu o teribila senzatie de „frig”. Oare ce o fi fost în sufletul artistului pe cand lucra la acest aspect al compozitiei?
          
          ARTICOLUL 2
          
          MUZEUL GUGGENHEIM – NEW YORK
          
          Dintre marii arhitecti ai lumii moderne nu poate fi uitat americanul Frank Lloyd Wrigh (1869-1959) promotor al arhitecturii „organice”, realizand legatura între lucrarile sale si mediul înconjurator. Alaturi de Le Corbusier, Alvar Aalto si Mies van der Rohe si-a creat un binemeritat prestigiu, atingand cea mai mare dexteritate în generarea formelor cladirilor sale prin folosirea geometriei. Lui îi apartin o serie de constructii îndraznete ca Sugar Loaf Mountain Planetarium sau magazinul C.V. Morrs (1948-1949) din San Francisco. Abia spre sfarsitul carierei însa, a primit o comanda care sa-l satisfaca pe deplin, gasind în acelasi timp un protector gata sa-l sprijine cu adevarat. Este momentul cand a fost angajat de Solomon R. Guggenheim pentru construirea unui muzeu. Acesta urma sa adaposteasca uriasa colectie de arta contemporana a marelui industrias, colectie care continea si lucrari ale lui Constantin Brancusi.
          Arhitectul si-a prezentat proiectul în fata fondatorului si a baronesei Hilda Rebay care a devenit ulterior primul director al muzeului. Proiectul a fost apoi publicat în 1944, dar executia lui a fost amanata din cauza celui de-al doilea razboi mondial si din cauza mortii ctitorului. Constructia a început abia în 1956 si a fost încheiata în 1959. Mostenitorii fondatorului ar fi optat pentru un aranjament clasic, avand spatii si galerii bine definite. Totusi existau, mai ales în Statele Unite, cateva exceptii printre care Galeria de Arta Louis Kahu’s Yale. În cele din urma a fost luata în consideratie o singura solutie pentru prezentarea colectiei si anume cea propusa de Wright în proiectul initial.
          Locul ales pentru înaltarea cladirii, desi aflat în cea mai buna zona a orasului, nu era prea larg. Era înghesuit între strazile East 88th si East 89th, cu vedere spre Central Park, dar Wright a reusit sa impuna geometria spiralei, amintind în acelasi timp de vechile zigurate. Construit din beton armat, muzeul are 12 aripi structurate, facand legatura între galeriile nivelurilor. Intrarile cu tavan jos si foaierele, de asemenea joase, contrasteaza cu masa centrala iradianta si cu uriasul luminator din cupola. Etajele nu sunt conventionale ci mai degraba o singura rampa spiralata cu peretele înclinat, unde sunt expuse majoritatea exponatelor din colectiile muzeului. In cele din urma cladirea a devenit o atractie prin ea însasi, fara a mai socoti si minunatele opere din interior.Pentru a putea admira celebrele creatii ale secolelor al XIX-lea si ale celui de al XX-lea vizitatorul urca pana în varf cu ajutorul unui lift. De aici coboara pe rampa spiralata care se încolaceste, alcatuind etajele.
          Peretii înclinati au facut mai dificila initial expunerea tablourilor, dar în urma lucrarilor, realizate în 1992 de arhitectii new-yorkezi ai firmei „Gwathmey Siegel and Associates”, aceste dificultati au fost înlaturate. De asemenea lucrari de data mai recenta, urmand în linii mari conceptul lui Frank Lloyd Wright, au furnizat noi spatii aditionale, aducand muzeul la standarde internationale. Constituind o veritabila atractie pentru vizitatori, Muzeul Guggenheim din New York sta cu cinste alaturi de cele mai îndraznete opere ale secolului al XX-lea.
          
          Autor: IRINA STOICA
          
          Articolul 3:
          
          Amprente ale spiritualitatii noastre
          
          CATEDRALA EPISCOPALA BUZAU
          
          Situata în incinta Episcopiei, Catedrala are alaturi cladirea Seminarului. Pisania ne arata ca biserica a fost construita cu mai bine de 300 de ani în urma.
          Orasul Buzau s-a dezvoltat ca punct de vama avand episcopie înca din secolul al XVI-lea. Întemeietorul acestei episcopii a fost Radu cel Mare iar evenimentul s-a petrecut în 1504. Tot atunci a fost construita si prima biserica. Pe locul acesteia a fost înaltat urmatorul locas, ctitorit de Matei Basarab în 1649. De-a lungul vremii, Catedrala a suferit o serie de reparatii si restaurari care au dus la schimbarea arhitecturii si la multe transformari ale interiorului.
          In 1832 biserica a fost pictata de Nicolae Teodorescu si Gheorghe Tattarescu. În 1949 asezamantul a suferit alte restaurari complexe si cu acest prilej a fost renovata pictura de catre Titel Benea din Buzau si C. Mihalcea din Bucuresti. Închisa în timpul reparatiilor, catedrala a fost redeschisa la 9 octombrie 1949, iar în 1999 au fost executate alte lucrari de renovare. Biserica este o constructie în forma de cruce, ridicata din caramida si avand ziduri foarte groase. Acoperisul este din tabla galvanizata iar deasupra pronaosului se înalta o turla mare, luminata de ferestre, asezata pe un soclu patrat. Exista de asemenea doua turle mici pe pronaos sustinute de o arcada rezemata pe doua coloane foarte mari.
          Usa de la intrare în pronaos este din lemn masiv, frumos sculptata. Aceeasi sculptura frumoasa poate fi remarcata si la catapeteasma, la amvon si la scaunul episcopal. Naosul este delimitat de pronaos printr-o arcada iar pridvorul este foarte mic. Pe usa de la intrare sunt sculptati Sfintii Apostoli Petru si Pavel, în pronaos este un balcon pentru cor si pe coloanele de aici sunt doua icoane reprezentandu-i pe Iisus Hristos (cea din dreapta) si pe Sfanta Fecioara cu Pruncul (în partea stanga). Ramele acestor icoane sunt de asemenea sculptate cu mare finete. Zidurile exterioare, din caramida aparenta, sunt înconjurate de un brau median, avand deasupra si dedesubt randuri de caramida asezate pe muchie. În registrul de jos sunt ferestre înalte si ocnite iar cel de deasupra se termina printr-un alt brau situat sub acoperis. Gardul de fier este sustinut din loc în loc de stalpi de piatra si vegetatia sobra îi da un aer de eleganta. Clopotnita face corp comun cu o cladire aflata în stanga bisericii, iar gangul ei este frumos pictat, lucrarea rezistand de-a lungul anilor.
          Cladirea noii episcopii ridicata în centrul orasului va putea aduna, sigur, un numar mult mai mare de credinciosi care însa, nu vor uita niciodata vechea ctitorie a lui Radu cel Mare si Matei Basarab.
          
          Autor: IRINA STOICA