Inaltat in satul omonim din comuna Gostinari, judetul Giurgiu, schitul Mironesti, metoc al manastirii Comana, are hramurile Sfantul Nicolae si Sfanta Teodora, Imparateasa Bizantului.
Este un asezamant monahal cu obste de calugarite si se afla pe lista monumentelor istorice de importanta nationala, fiind una dintre putinele capodopere medievale, din sudul tarii, care isi pastreaza arhitectura originala.
Schitul Mironesti, aflat nu departe de Bucuresti, pe o terasa deasupra Argesului, se numea in trecut Coiani, si era o veche resedinta a lui Radu Serban Voda, voievodul care a fost mare paharnic al lui Mihai Viteazul, de la care practic a preluat tara. A avut una dintre cele mai lungi domnii din Tara Romaneasca din secolul al XVII-lea. La Mironesti sunt si ruinele fostului sau conac, comparat in trecut cu stralucitoarele palate de la Constantinopol.
In apropierea acestor ruine se gaseste biserica Schitului Sfantul Nicolae, ctitorie din 1668 a Doamnei Ilinca, sotia postelnicului Constantin Cantacuzino, impreuna cu fiii ei Constantin vel Stolnicul, Mihai vel Spatar, Matei vel Aga si Iordache vel Camaras. Conform pisaniei sapata in piatra, biserica a fost construita in numai cateva luni, respectiv intre 3 mai si 18 septembrie 1668.
Planul edificiului este in forma de nava, cu ziduri groase de un metru. Are o singura turla, de forma poligonala, luminata de ferestre si asezata pe un soclu patrat. Este de fapt un turn-clopotnita din care se pot vedea Dunarea spre sud si Capitala tarii spre nord. Inauntru se pastreaza vechea pictura. Tampla din zid este impodobita cu picturi avand aceeasi vechime cu restul lucrarii.
Biserica este luminata de ferestre adanci, terminate in arc si avand, ca si usile, ancadramente de piatra cu motive florale. Pridvorul deschis se afla pe latura de vest iar absida Altarului este poligonala in exterior si circulara in interior. In exterior peretii sunt impartiti in doua registre inegale de un brau de piatra. Ambele registre sunt impodobite la randul lor cu ocnite.
In interior exista si o tainita ingusta unde au fost probabil pastrate, in vremuri grele, odoare ale bisericii. Aceasta a fost initial un paraclis de casa boiereasca, apoi biserica parohiala dar, in anul 2012, prin grija P.S. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a capatat statut de schit.
Schitul are viata monahala de obste si se doreste restaurarea integrala a bisericii si construirea unei case monahale in apropierea fostei case parohiale.
Cu toate ca accesul la schit este destul de dificil, credinciosii vin aici cu smerenie in suflet mai ales dupa ce a fost pietruit drumul care ii aduce de la Manastirea Comana si se pot bucura atat de solemnitatea discreta a sfantului locas cat si de verdeata care il umbreste.
IRINA STOICA
Comentarii