Lumea dintre ape: printr-o astfel de sintagma poate fi sintetizata, intr-un maximum de „distilare” a spiritului sau profund, identitatea unui oras de provincie despre care a spune ca genereaza fascinatie, magie si totodata mister este foarte putin.
Despre Sulina vorbim, asezarea urbana situata in punctul cel mai estic al tarii noastre, ascunzand insa in pantecele sau fecund lucruri nebanuite.
Ca intr-un carusel ametitor, aici, unde fluviul si delta par a fi implantate de un demiurg in imensitatea sarata a marii, sunt adunate intr-o halucinanta armonie elemente ce altfel, disecate fiecare separat, nu lasa impresia ca ar avea multe in comun: o societate cosmopolita alaturi de farurile veghind din alte lumi, fabuloasa si nelinistitoarea lume a piratilor si stolurile acvatice de lotci, goelete, vapoare – toate, parca aflate intr-o nesfarsita ratacire pe oglinzile etern miscatoare ale undelor lichide, case fara varsta, salcii si trestii invesmantate in ceturi tacute…
Pentru cineva nefamiliarizat cu locurile respective, gandul ca s-ar putea contopi cu aceasta eterna lunecare imprevizibila, ce se insinueaza in cele mai ascunse fibre ale fiintei sale, ar putea inspira teama, prudenta, poate chiar o nemarturisita suspiciune. Si totusi, faptul ca acest veritabil far de la capatul lumii noastre poate fi convertit intr-o hrana vitala pentru suflet si spirit este declarat si evidentiat intr-un limbaj fara cuvinte – cel al picturii in acuarela – de un magistral artist plastic care nu putea fi decat un „rod” al Sulinei, al Deltei Dunarii.
Se numeste Cristi Balea (semneaza, in mod inspirat, Cristi B Painter) si, la cei 37 de ani ai sai, prin creatiile care il recomanda si care, intr-un fel, reprezinta aievea biografia sufletului sau, se poate afirma cu toata fermitatea ca se afla intr-un apogeu continuu – daca ne este permisa o asemenea formula – al sufletului si spiritului sau.
Lucrarile lui Cristi B Painter atrag privitorul ca intr-un navod in care nada o constituie imaginea si din care, odata prins de mreje, stii bine ca nu mai poti scapa. Nu este insa o captivitate in masura sa genereze teama, ci, dimpotriva, ea emana acel mister irezistibil de care doresti sa te apropii din ce in ce mai mult, sa patrunzi din ce in ce mai in adancurile lui ascunse.
De ce s-o faci? Pentru ca acolo afli mesajele ce te pot inalta si purifica. Din aceasta perspectiva, acuarelele artistului din Sulina actioneaza ca licori tamaduitoare si care imbogatesc spiritul privitorului. Ele nu lanseaza provocari, nu pun intrebari fara raspuns, ci pur si simplu te lasa liber, sa meditezi. Si sa descoperi o tulburatoare „Lume Noua”, aflata insa aproape de noi, la numai cativa pasi, desi ea intruchipeaza insusi necuprinsul: este ceea ce am numit sufletul Cosmosului lichid.
Splendidele acuarele ale lui Cristi B. se constituie uneori in perdele translucide ce te ispitesc sa arunci priviri indiscrete prin ele (ciclul „Marina” este magistral, ca de altfel si cele referitoare la delta, la locuri mai mult sau mai putin stiute ale Sulinei), alteori te arunca in adancurile nostalgiei unui trecut chiar al tau, dar pe care nu-l cunosteai („Pontoane”, „Fereastra”, „Peisaj din Sfistofca”, „Punte”, „Plaja”, „Curte”) sau te invaluie in simfoniile de culori florale ori gingasii aviare, din care, evident, nu puteau lipsi nuferii si stanjeneii, egreta, starcul sau pelicanul.
Un univers magic, dar, de fapt, o lume cat se poate de reala.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii